Locotenentul colonel în rezervă Alexandru Vișinescu a fost timp de șapte ani comandant al închisorii comuniste din Rîmnicu Sărat, supranumită și ”Închisoarea Tăcerii”. Bătrânul, care are acum 89 de ani și locuiește în București, a condus corpul de represiune al închisorii rîmnicene, în care deținuții erau bătuți, subnutriți și umiliți. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a identificat 35 de astfel de persoane, cu funcții de conducere în aparatul represiv comunist, iar numele lor va fi dezvăluit în următoarea perioadă. Vișinescu este cel care a deschis lista întocmită de IICCMER, după cum a anunțat, marți, președintele Institutului, Andrei Muraru.

După jumătate de secol, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teritorial Militar București a fost sesizat cu privire la crimele ”deosebit de grave săvârșite prin cruzime” de Vișinescu. IICCMER a trimis pe masa procurorilor un denunț de 35 de pagini, întocmit în baza unei documentări cuprinsă în patru dosare groase, cu declarații și probe fizice despre crimele săvârșite de fostul comandant de penitenciar. Cu toate astea, nu există siguranța că procurorii vor dispune urmărirea penală și că torționarii vor ajunge după gratii. Au mai existat două precedente: Alexandru Drăghici, urmărit penal începând cu 1993, care a părăsit România pentru Ungaria, dar Budapesta refuză extrădarea; Gheorghe Crăciun, urmărit penal din 1999, a decedat în timpul cercetărilor, iar termenul de prescripție a fost suspendat între timp.

În timpul mandatului lui Alexandru Vișinescu la penitenciarul Rîmnicu Sărat, 138 de deținuți au intrat pe porțile ”Închisorii Tăcerii”, unde prizonierii, dacă nu se puteau ridica, erau bătuți în pat de gardieni, după cum relatează cei care au scăpat cu viață. Dintre cei 138, doar șapte mai trăiesc, iar doi dintre ei au contribuit cu mărturii la dosarul Vișinescu: Valentin Cristea, care locuiește în Câmpina și are 83 de ani și Constantin Copoiu, din Buzău, ajuns acum la 74 de ani.

”Denunțul este o dovadă prin care vrem să arătăm că cei care au decimat elita interbelică română au chip, trăiesc, și de aceea îi deferim justiției”, a declarat Andrei Muraru, într-o conferință de presă la sediul instituției. Deși dreptatea se caută târziu, demersul IICCMER nu este unul inutil, arată Muraru, care spune că statul ar da exemplul unei lecții ineficiente, dacă nu i-ar judeca chiar și după atâția ani, pe călăii regimului căzut.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News