"E mai frumos decât Oscarul", spunea Daniel Brühl mângâind grațiosul trofeu al festivalului de la Karlovy Vary, în ziua în care era onorat cu Globul de cristal. Cred că are dreptate și, mai mult decât atât, sunt convinsă că pentru câștigătorii competiției el înseamnă chiar mai mult decât premiul american.

Cu deosebire pentru cineaștii începători, pe care un alt mare invitat de seamă, distinsul britanic Clive Owen (60 de ani în curând) îi sfătuia, în seara închiderii celei de a 58-a ediții, evocând experiența personală: "Un premiu ca acesta te îndeamnă să te întorci la propria carieră. În ceea ce mă privește, eu am început cu un film mic, se chema Croupier. De aceea întotdeauna le spun tinerilor cineaști care vor să descopere ceva: adeseori, o descoperire poate veni cu un film de la care nu te așteptai, un proiect care pur și simplu te-a pasionat. Eu însumi sunt mai mândru de unele dintre micile mele filme, multe fiind prezentate pentru prima oară la un festival. Sunt realmente bucuros că l-am cunoscut acum pe Jiri Bartoșka, președintele festivalului. Aș dori să împart premiul acordat mie cu acest om care de 30 de ani dă tinerilor cineaști prilejul de a-și găsi aici un public".

Nelicia Low (Singapore) - premiul pentru regie Foto: Servis festival

Ceea ce s-a întâmplat și în acest an, dacă avem în vedere arhitectura palmaresului, cel puțin al principalei secțiuni, Competiția Globul de cristal. Deși concurenții au fost, în majoritate, tineri, deși, așa cum scriam într-o corespondență, femeile-cineast au fost la putere, trofeul suprem a revenit până la urmă unui creator trecut de prima tinerețe, demult celebru, documentaristul irlandez Mark Cousins (59 de ani). Iubitorii de recorduri nu uită să consemneze în agendele lor The Story of Film, an Odyseey, cu o lungime de 15 ore (l-a întrecut pe Jacques Rivette cu al său Out 1, de 13 ore, 1971). Iubitorii documentarelor despre artă țin la loc de cinste pe cele dedicate unor mari creatori de film, The Eyes of Orson Welles, My Name is Alfred Hitchcock. În mod sigur vor adăuga acestora proaspătul titlu câștigător, A Sudden Glimpse to Deeper Things ( O privire aruncată lucrurilor mai profunde), excepțională evocare a vieții și creației Wilhelminei Barns- Graham, una dintre figurile impunătoare ale picturii britanice moderne.

Documentaristul Mark Cousins, marele câștigător Foto Servis festival

Am înțeles mai bine seducția luminii străvezii din tablourile acesteia, după ce i-am aflat pasiunile turistice, fascinația ghețarilor. Evenimentul, mai puțin obișnuit în istoria festivalului, înscrie Karlovy Vary în seria marilor manifestări cinematografice, cum sunt Berlin și Veneția, care în ultimii ani au privielgiat documentarul, cu atât mai mult cu cât în construcția lor și-au făcut loc și problemele arzătoatore ale timpului nostru, apărarea naturii, climatizarea, egalitatea între sexe. "Ce festival, ce sală, ce șoc - mărturisea Cousins în seara premiilor. Și filmul meu vorbește despre un șoc, despre transformarea artistei Wilhelmina Barns- Graham, după ce a escaladat un ghețar elvețian în 1949. Vorbește despre o femeie care și-a trăit viața cu maximă intensitate". Probabil că pentru mulți din sală anunțarea acestui vârf al palmaresului a fost și ea un șoc. Altfel, dincolo de el, mult evocatele femei au fost la înălțime. Adevărată descoperire a acestei ediții, Loveable, debutul norvegienei Lilya Ingolfsdottir a fost încununat cu două distincții oficiale, Premiul special al juriului și Premiul pentru interpretare feminină acordat actriței Helga Guren. Nu este lipsit de importanță un amănunt: tânăra regizoare a studiat la FAMU, faimoasa școală cehă pe care a absolvit-o, printre alți străini faimoși, și Emir Kusturica. Probabil că siguranța cu care a articulat dificila dramă conjugală a imposibilității ruperii de ceea ce ai iubit nu este străină de lecțiile de la Praga.

Lilya Ingolfsdottir s-a întors acasă copleșită de încă alte trei premii neoficiale: Fipresci (Premiul criticii internaționale), Premiul juriului ecumenic și cel intitulat Europa cinemas label. Premiul pentru interpretare masculină și l-au împărțit protagoniștii unui emoționant film danez, Three Days of Fish, Ton Kas și Guido Pollemans, interpreții unui cuplu tată-fiu care trăiesc ritualul unor triste reîntâlniri. Regia - Peter Hoogendoorn. Un nume de reținut.

Helga Guren (Norvegia) - premiul pentru cea mai bună actrtiță  Foto: Servis festival

O altă tânără cineastă, Nelicia Low din Singapore, a fost laureata Premiului pentru regie; filmul ei, Pierce, despre regăsirea a doi frați, despărțiți de nedreptățile vieții nu plecase la drum cu un asemenea nebănuit succes. A fost o alegere destul de descumpănitoare a juriului, după cum Mențiunea specială dobândită de drama franco- germană Xoftex, despre condiția imigranților, semnată de Noaz Deshe, a părut mai degrabă o opțiune politică. Este adevărat că autorul, cu o biografie multinațională, s-a impus în 2013 la Veneția cu White Shadow, pentru care fost răsplătit cu Il leone del futuro - Luigi de Laurentiis, dar, deocamdată, mersul său nu mi se pare ascendent.

Ca mai întotdeauna, mai ales atunci când selecția fost generoasă, își face loc și părerea de rău că unele filme au rămas pe dinafară. Dar, vorba unui fost președinte de juriu," Eu aș da premii tuturor, dar nu am de unde".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News