Mitică Popescu a cucerit inimile publicului nu doar de pe scena de teatru dar și de pe marele ecran. Poate că cel mai adorat personaj al său a fost Cocoșilă din „Moromeții”, unde a avut o interpretare legendară.

Din păcate, viața i-a fost mai ceva ca-n filme. A făcut pușcărie timp de trei ani într-o perioadă în care să devii brusc „inamicul poporului” era extrem de ușor. Actorul și-a sfârșit călătoria pe lumea aceasta în ianuarie anul trecut, la vârsta de 86 de ani. Însă, povestea sa de viață continuă să fie mărturia unui caracter puternic, care a luat în piept, cu demnitate, toate provocările pe care viața i le-a adus în cale.

Moartea Leopoldinei Bălănuță, partenera sa de viață, în 1998, la nici 64 de ani, l-a marcat teribil. Asta după ce marele actor trecuse prin ani grei de chinuri, în timpul cât a fost închis pe vremea regimului comunist. Viața actorului a fost zguduită de o tragedie fără margini pe când avea doar 22 de ani, în 1958, într-o perioadă marcată de stalinism, rămasă în memoria colectivă drept „deceniul obsedant”. În acel an, Mitică Popescu și-a jucat propriul destin, fiind condamnat la trei ani de detenție de către regimul comunist.

Întâmplările care au dus la arestarea sa par acum ca desprinse din paginile unui thriller SF distopic, lucru recunoscut și de către actor într-un interviu din 2013.

De ce a fost condamnat

„Eram la niște vecini, de un Sfântul Ștefan, la onomastica unui prieten. Din una-n alta, cum povestești la întâlnirile astea tot ce-ți trece prin minte, unii au spus că vor să plece în America. Eram în 1958. Îți dai seama. Mie mi-a intrat pe o ureche și mi-a ieșit pe cealaltă. După câteva zile mă trezesc umflat de Securitate. Că eu n-am știut că ăia vor să fugă din țară? „N-am știut”. Că au trimis o scrisoare la Ambasada Americii, n-am știut? „Nu, n-am știut”. „Ați discutat lucrurile astea între voi; n-ai auzit?”. „Nu”. „N-ai auzit… Lasă că-ți spunem noi. Uite că noi știm!”. Și m-au condamnat la trei ani pentru „Nedenunțare de acte preparatorii pentru trecerea frontierei”.

Adică pentru că nu mi-am turnat niște prieteni care visau să ajungă în America. Dar nu-i nimic, că ne-a turnat altul care era acolo cu noi. Lasă că ăștia n-au ajuns nici în Gara de Nord, că nu le-a răspuns nimeni. Au fost arestați pe vorbe, și eu, odată cu ei”, a mărturisit Mitică Popescu, potrivit Gândul.

Ce a fost obligat să facă pe timpul detenției

„N-am avut niciun gând să fug. D-aia mi-au și dat doar trei ani. Ceilalți au luat între opt și 12 ani. Eu am luat minim de pedeapsă. Alta mai mică nici nu exista. E drept că-ți confiscau și bunurile personale, dar eu aveam vreo trei cămăși și vreo două cravate cu zgârci, că se purta”, a explicat marele actor situația de atunci. 

„După arestare, o perioadă nu ne-au scos la muncă. Așa era atunci. În vară, prin iunie, ne-au mutat, însă, de la Jilava la Periprava, la munci agricole, la porumb. E drept că n-am stat acolo decât vreo trei luni, până în septembrie. Pe urmă, ne-a mutat iar, în Balta Brăilei, la Salcia, într-o colonie de muncă – am lucrat la dig, la canalele de desecare. La Salcia am stat până în noiembrie 1961, când m-au liberat" a mai spus acesta pentru sursa citată.

Mărturii cutremurătoare

„A venit tifoida peste noi; muncile erau crâncene. Mulți au murit de foame și de epuizare. Alții de inimă rea. N-aveam voie să primim pachet sau să ne vedem rudele. Eram rupți complet de lume. Oamenii, săracii, nu știau ce le face copilul, dacă le mai trăiesc părinții, soția… Nimic. Sincer, eu am avut șansa că eram tânăr. Dar pentru cei în vârstă era îngrozitor. Se muncea pe rupte, trebuia să faci norma. Dacă nu, bătaia ta n-o lua nimeni”, mărturisea actorul cu 11 ani în urmă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News