Praznicul Nașterii Domnului este sărbătorit în Biserica Ortodoxă la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an, informează Agerpres.

"Cerul și pământul astăzi s-au împreunat; născându-se Hristos, astăzi Dumnezeu pe pământ a venit și omul la cer s-a suit". (Vecernia praznicului, Litie, glas 1)

În Bethleem (aram — casa pâinii) s-a săvârșit marea taină a dreptei credințe: "Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălțat întru slavă" (I Tim. III, 16).

Toate praznicele dumnezeiești rânduit a se sărbătorii de Biserică în cursul anului ascund în ele taine și fapte importante din viața Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dintre toate însă, praznicul Nașterii Domnului este "taina din veac ascunsă și necunoscută îngerilor și oamenilor", citează părintele Ilie Cleopa pe Sfântul Dionisie Areopagitul (vol. "Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an").

Sărbătoarea anuală a nașterii cu trup a Domnului Iisus Hristos este cel dintâi praznic împărătesc cu dată fixă, în ordinea cronologica a vieții Mântuitorului.

Nașterea Domnului, numită și Crăciunul, pare a fi cea dintâi sărbătoare specific creștină, dintre cele ale Mântuitorului, deși nu este tot atât de veche ca Paștile sau Pogorârea Sfântului Duh sau (Cincizecimea sau Rusaliile). Cele două sărbători au totuși întâietate încă din timpul creștinismului primar. Vechimea sărbătorii Nașterii Domnului se poate urmări retrospectiv în documente până pe la sfârșitul secolului III.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News