Un prototip al acestor vehicule submersibile, aflate în dezvoltare la Jet Propulsion Laboratory (JPL) al NASA, situat lângă Los Angeles, a fost testat la o bază de cercetare a Marinei SUA din regiunea arctică. Aici, sonda a fost lansată sub apele înghețate ale Mării Beaufort, la nord de Alaska, în luna martie a acestui an.

„Acesti roboți reprezintă o platformă care aduce instrumente științifice în cele mai greu accesibile locații de pe Pământ”, a declarat Paul Glick, inginer robotician la JPL și investigator principal pentru proiectul IceNode, într-un comunicat publicat joi pe site-ul NASA.

Scopul acestor sonde este să ofere date mai precise despre ritmul în care apele oceanice încălzite din jurul Antarcticii topesc gheața de pe coastele continentului. Aceste informații vor permite oamenilor de știință să îmbunătățească modelele computerizate folosite pentru a prezice viitoarele creșteri ale nivelului mării.

Destinul celei mai mari calote glaciare din lume este un subiect central pentru cei aproape 1.500 de academicieni și cercetători care s-au adunat în sudul Chile, la cea de-a 11-a conferință a Comitetului Științific pentru Cercetări asupra Antarcticii.

O analiză realizată de JPL și publicată în 2022 a relevat că subțierea și dezintegrarea calotei glaciare a Antarcticii a redus masa acesteia cu aproximativ 12 trilioane de tone din 1997, dublu față de estimările anterioare. Potrivit NASA, dacă această calotă s-ar topi complet, nivelul mării la nivel global ar crește cu aproximativ 60 de metri.

Calotele de gheață, plăci uriașe de apă dulce înghețată care se extind pe mai mulți kilometri în largul mării, se formează în mii de ani și acționează ca niște contraforturi masive, care împiedică ghețarii să alunece în ocean. Imaginile din satelit au arătat o desprindere a ghețarilor la un ritm mai rapid decât poate natura să regenereze masa glaciară.

În același timp, creșterea temperaturii oceanelor erodează calotele de dedesubt, un fenomen pe care oamenii de știință speră să-l analizeze cu mai multă precizie folosind sondele subacvatice IceNode.

Vehiculele cilindrice, care au o lungime de aproximativ 2,4 metri și un diametru de 25 de centimetri, vor fi lansate fie din găuri forate în gheață, fie de pe nave maritime. Deși nu sunt echipate cu niciun mijloc de propulsie, sondele vor deriva în curenți, folosind un software specializat pentru a ajunge în zonele de „anclanșare”, unde masa glaciară se întâlnește cu apa sărată a oceanului și cu uscatul. Aceste cavități sunt inaccesibile chiar și semnalelor satelitare.

„Scopul este să obținem date direct de la interfața unde gheața se topește în contact cu oceanul”, a explicat Ian Fenty, un om de știință climatolog la JPL.

Odată ajunse la destinație, sondele submersibile își vor elibera lestul și vor pluti spre partea inferioară a calotei de gheață, unde se vor fixa cu ajutorul unor „picioare” cu trei brațe, care se vor desfășura dintr-un capăt al vehiculului. IceNode-urile vor înregistra date continuu de sub gheață timp de până la un an, inclusiv fluctuațiile sezoniere, înainte de a se elibera și a reveni în largul mărilor pentru a transmite datele prin satelit.

Anterior, subțierea calotelor de gheață a fost documentată prin altimetre satelitare care măsoară înălțimea gheții de la suprafață. În cadrul testului din martie, un prototip IceNode a coborât 100 de metri în ocean pentru a colecta date despre salinitate, temperatură și curenți. Teste anterioare au fost realizate în Golful Monterey din California și sub suprafața înghețată a Lacului Superior, în apropiere de peninsula superioară a Michiganului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News