Regele Ferdinand, născut german, avea un atașament accentuat față de patra sa de origine. Cu toate acestea, monarhul adoptă idealul și visul poporului pe care l-a condus. Astfel, în 1916, România intra în Marele Război împotriva Imperiului German și împotriva Austro-Ungariei pentru eliberarea Transilvaniei. Desigur, în această decizie a contat enorm și poziția Reginei Maria, englezoaică și rusoaică la origini, care milita pentru alianța cu Antanta.

Însă situația devenise foarte grea în 1917 - 1918, chiar existența României fiind în joc. Bucureștiul era sub ocupație germană, la fel ca mare parte din teritoriu. Regele Ferdinand I și Regina Maria, instituțiile și administrația s-au retras în Moldova care rămăsese neocupată.

Așa cum vom vedea, Puterile Centrale după ocuparea Bucureștiului, au luat în calcul variante pentru schimbarea dinastiei în România și înlocuirea Regelui Ferdinand cu un prinț favorabil politicii pe care o duceau.

Puterile Centrale și detronarea Regelui Ferdinand 

„Regele Ferdinand prin deciziile politice reușise să-și atragă oprobiul familiei Hohenzollern și al Kaiserului, iar anii 1917 - 1918 au fost dificili, reprezentanții Puterilor Centrale luând în calcul variante pentru schimbarea dinastiei în România cu prinți favorabili lor. În urma consfătuirii conducătorilor politici și militari germani din 17/18 mai 1917 se hotărâse detronarea Hohenzollernilor din România, problema urmând să fie rezolvată cu împărțirea statului român. Generalul Erich Ludendorff propusese Ministerului de externe german varianta înlocuirii lui Ferdinand al României cu Prințul Kiril al Bulgariei. Ministrul de externe al Austro-Ungariei, Ottokar Czernin declara: „românii vor putea să-și aleagă un rege, căci cu nici un preț nu poate rămâne pe tron Regele Ferdinand, de asemenea nu poate domni nici Prințul Carol”. În memoriile sale Al. Marghiloman consemna variante ale posibililor înlocuitori ai Regelui Ferdinand, informații obținute din discuțiile diplomaților germani, austrieci și politicieni români. Printre aceștia figurau Prințul Nicolae fiul Regelui Ferdinand, Prințul Friedrich Eitel fiul Kaiserului, Arhiducele Max, fratele Împăratului Austro-Ungariei. Soarta Regelui Ferdinand și a dinastiei române a stat în cumpănă în anii exilului la Iași. Poziția monarhului român a fost comparabilă cu cea a vărului său Regele Albert al belgienilor, a cărui mamă era tot o Hohenzollern, fiind sora Regelui Carol I al României.

Însă în tot acel context politic complicat, Ferdinand și Maria aveau să celebreze nunta de argint pe 10 ianuarie 1918 la Iași, un eveniment cu o semnificație aparte pentru dinastie. Din partea guvernului le-au fost oferite inelele de argint în rame de oței de război, simbolul personal (nunta de argint) și cel național ce amintea de război. În acele vremuri cei doi monarhi erau uniți mai mult ca niciodată”.

Totodată, istoricul Diana Mandache mai scrie că, în urmă cu 25 de ani, la nunta Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, „la nunta lor venise împăratul Wilhelm II și alte regalități din ducate germane, prințul Albert acum regele Belgiei, Ducele de Connaught și mulțiții. Și cum Maria își amintea că acea „sărbătoare în mijlocul încercărilor noastre avea ceva înduioșător”. Anul 1918 urma să aducă mari încercări nu numai pentru dinastie dar și pentru țară”.

Sursă: „Misiune regală”, Diana Mandache, lucrare publicată în volumul „România în anii premergători Marii Uniri 1916-1917”, coordonat de Gherghe Sbârnă și Ioan Opriș, editura Muzeul Literaturii Române.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News