Cine erau dracul și tămâia – primul editorial politic al Românei Mari
Material realizat prin programul "București-Centenar" - Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.
În România Nouă – organul de propagandă pentru unirea politică a tuturor românilor, apărut la Chișinău în data de Marți, 20 Noembrie (2 decembrie) 1918, anul II, numărul 220, este publicat un lucid editorial, poate chiar prima analiză politică făcută într-un ziar care era de acum sub cupola României Mari.
Realizată sub forma unei scrisori, scrierea atrage atenția asupra unor probleme spinoase din societatea românească, unele nerezolvate nici până astăzi. O temă este, de pildă, separarea politicii de administrație, despre care autorul consideră că ea, administrația, „va trebui să-și ia calea ei singură". Gânduri rele se pun în scris și „politicianismului" – care este numit „otrava vieții noastre publice".
În același editorial sunt înfierate materialismul și dragostea exagerată pentru propriul interes, cât despre afaceri și politică, autorul susține că ar trebui să fie ca „dracul" și „tămâia". Semnatarul își arată speranța că odată cu formarea României Mari vor dispărea și „cele două morale" – susținând că „morala e una pentru toate și pentru toți". Astăzi, conceptualizată, formula este proprie limbajului diplomatic și se numește „dublă măsură".
„Politică" nouă în „România nouă"
- Dintr'o scrisoare –
Pentru că mă chemi la lupta politică, dragul meu prieten, țin să te asigur în primul rând de adânca mea credință într'o Românie Nouă, care va fi România Mare, refăcută prin noile puteri românești de peste vechile hotare și îndreptățită prin noile reforme decretate de M.S. Regele, Mai încă că nu o putem ajunge la o deplină bună stare, fără refacerea care nu privește decât clasa conducătoare, odată ce țara e bogată și poporul s'a arătat atât de vrednic. Și cum această clasă nu poate să dispară, ea trebuie să se refacă – prin ea însăși, prin sforțările nobile și românești ale fiecăruia din cei ce o alcătuiesc. E o modestă a mea părere, arătată încă din 1907, când cu marea răscoală țărănească, in „Neamul Românesc". Spuneam încă de atunci că oamenii de bine s'au săturat de idei și de programme...pe hârtie, de „organizații" și „curente" , de titluri și teorii, de formalism și vorbe mari, oricât a fi de frumoase.
România Nouă – organul de propagandă pentru unirea politică a tuturor românilor, apărut la Chișinău
Vrem oameni și fapte. Fapta bună, chiar cea mai modestă, fapta personală în vederea binelui obștesc e tot ce poate prețui mai mult astăzi. Și tocmai pentru că politica este faptă, lucrare pentru obște, acum când e vorba de „refacere", se vorbește mai mult de o „nouă politică". La care mă chemi și pe mine. Nu te îndoiești însă că multă vreme „politica" va fi tot în mâna clasei conducătoare, care nu poate fi „nouă"; iar politica e tot sfătuirea și cârmuirea celor mulți, munca și lupta pentru interesul public, formă de cultură pentru depășirea vieții noastre românești. Și dacă nici politica, nici clasa conducătoare nu pot fi „nouă", este lămurit că trebue să se schimbe sistemul. „Politica nouă" și „România Nouă" nu se poate fără ca să se schimbe partidele în organizații de luptă pentru idei, în vederea binelui obștesc, fără să ție seama de interesele materiale al partizanilor și nici de ambițiile „șefilor".
De o jumătate de veac se vorbește și se scrie, se jură și se declamă pe tema constituției, a descentralizării, a domniei legilor și a democrației!
Dar isprava nu s'a făcut din pricina „politiciansimului", otrava vieții noastre publice, grija și goana aprigă numai pentru „ale tale", în tovărășia altora la fel ca silințe de organizare, sub cuvânt că e în interesul public, tocmai când el suferă mai mult.
Și pentru că nimic bun pentru obște nu se poate întemeia pe iubire de sine și pe materialism, oricine nu-și poate stăpâni aceste porniri firești n'are ce căuta în rosturile auguste și ideale ale politicei, ale adevăratei politici, oricât de „genial" ar fi, ba tocmai cu atât mai mult. Știu că ai să mă învinuiești, dragă prietene, de...„idealism" de lipsă de simț real, de simț practic. Totuși – e părerea și credința mea nestrămutată. Numai așa nu se vor amesteca „afacerile" cu politica, care ar trebui să fie..., dracu și tămâia.
Numai așa se va despărți politica de administrație, care trebuie să-și ia calea ei singură, la îndemâna și pentru interesul cetățeanului, harnică și cinstită, adevărată și vie, iar nu mincinoasă, formalistă, nepăsătoare și înmormântată în teancuri de dosare și dulapuri hârțoage...
Să piară apoi credința în...cele două morale. Morala e una pentru toate și pentru toți. Politica să nu mai fie taină, minciună și intrigă, în adevăr, lumină și chibzuială cinstită, , odată ce e vorba de bine, de bine pentru toți.
Pentru care trebuie să recunoști că nu este în afară de legi, reforme și decrete", să ne cercetăm conștiința, să ne măsurăm și să ne supraveghiem fără încetare vorba, gândul și fapta, silindu-ne a deveni prin noi înși-ne, în primul rând „veacului cum se cade".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News