Dumitru Popescu zis „Dumnezeu”, un lider marcant al Partidului Comunist Român, considerat arhitectul cultului personalității al lui Nicolae Ceaușescu, a murit la vârsta de 96 de ani.

Dumitru Popescu „Dumnezeu” s-a născut la 18 aprilie 1928 la Turnu Măgurele, a absolvit Academia de Studii Economice și a intrat în Partidul Muncitoresc Român în 1953. Între anii 1950 și 1960 a activat ca jurnalist la Contemporanul, Scînteia tineretului și Scînteia, iar între 1962 și 1965 a îndeplinit funcția de vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură.

Devine membru CC al P.C.R și înaintează rapid în funcție, ceea ce îl face ca în 1969 să intre în Comitetul Politic Executiv. La începutul anilor 1970 devine un apropiat al lui Nicolae Ceaușescu și devine, tot în acea perioadă, arhitectul cultului personalității al fostului lider comunist. De aceea, între 1971 și 1976 este președintele Consiliului Culturii și Educației Socialiste, înființat pentru punerea în practică a „Tezelor din iulie”.

Porecla „Dumnezeu”, a cărei origine este incertă, sugerează întâietatea opiniilor lui Popescu în aplicarea cenzurii politice. În general echilibrat în această activitate, politicianul a adoptat uneori poziții excesive. 

Ioan T. Morar vorbește despre o ședință de partid cu ziariștii, în care Dumitru Popescu ar fi afirmat: „Eu sunt tatăl vostru, eu sunt mama voastră, eu sunt Dumnezeul vostru”. Alte voci vorbesc despre o poreclă avută din familie, cei din familia sa fiind cunoscuți în localitatea natală ca „ai lui Dumnezeu”.

Întrebat de Adrian Păunescu de ce i se spunea „Popescu-Dumnezeu” și dacă a participat la politica ultimilor 25 de ani, cel care a creat cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu a răspuns: „În primii ani ai epocii la care vă referiți am participat la acțiunile de impunere a autonomiei Partidului Comunist Român în raporturile internaționale, de câștigare a statutului de independență a României în lagărul socialist. Începând chiar cu pregătirea Congresului al IX-lea. Și apoi cu prima vizită făcută de Ceaușescu la puțin timp după Congres, în U.R.S.S., când, în decurs de o săptămână, s-a repetat public cel puțin de o sută de ori faimoasa formulă a suveranității (de 10 până la 15 ori numai în comunicatul final), și când șeful partidului a ridicat pentru prima dată în fața lui Brejnev, invocând autoritatea lui Lenin, chestiunea tezaurului României.

Într-un interviu acordat lui Adrian Păunescu, Dumitru Popescu afirma că "Am participat la întreaga tensiune, cu adevărat dramatică, de după înăbușirea „primăverii pragheze” și protestul vehement al României împotriva invaziei în Cehoslovacia a Tratatului de la Varșovia, când ne așteptam din clipă în clipă să ni se forțeze granița, să auzim uruitul tancurilor din toate punctele cardinale și să ne mutăm sediul în tranșee sau să fim – după cum jurasem în ședința C.P.Ex. din noaptea de 21 august 1968, ca să murim decât să ne facem părtași rușinii –  îmbarcați spre o destinație necunoscută.

Am participat la nenumărate tratative cu șefii marilor partide comuniste din Vest – eurocomuniștii – pentru compromiterea și abolirea centrului unic, a modelului unic, a monopolului doctrinar, inclusiv în reuniunea comunistă europeană de la Berlin, când Ceaușescu, Tito, Cardio, Berlinguer și alții i-au spus verde în față lui Brejnev că s-a terminat cu Vaticanul comunist.

Am participat, la Casa Albă, în biroul lui Nixon, când Ceaușescu a transmis conducerii SUA, din partea Chinei și a Vietnamului, mesajul de oprire a carnajului absurd din Indochina, intervenție datorită căreia României i s-a atribuit, pe bună dreptate, în cancelariile vestice, un rol major la realizarea destinderii.

Am participat, cât m-au dus puterile, la eforturile de ameliorare a relațiilor politice și culturale cu Ungaria. M-am străduit să schimb în bine imaginea noastră în ochii oamenilor de cultură din Vest – cu care m-am întâlnit și aici, și în țările lor –, să pun în circulație valorile spirituale ale lumii în România și cultura noastră dincolo de frontiere", potrivit jurnalul.ro.

A fost rectorul Academiei Ștefan Gheorghiu, până la căderea regimului Ceușescum în 1989.

În ultimii ani de viață, Dumitru Popescu a locuit într-un apartament din Șoseaua Iancului din București, iar verile și le-a petrecut, scriind, la casa de vacanță, aflată într-un sat din județul Teleorman.

Slujba de înmormântare va avea loc duminică, la ora 12:00, la Cimitirul Bellu ortodox.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News