De ce în filmul ”Constantin Brâncoveanu” nu mai joacă Costel Constantin, cum se stabilise inițial. Și cinematografia trebuie să aibă manelele ei
Data publicării:
Autor: D.C.
WhatsApp
Costel Constantin și Ionuț Vulpescu, în podcastul Avangarda
Costel Constantin și Ionuț Vulpescu, în podcastul Avangarda
Costel Constantin, Ștefan cel Mare în piesa Apus de Soare, de la TNB,  i-a spus lui Ionuț Vulpescu, autorul podcastului Avangarda, cum a fost abandonat proiectul filmului ”Constantin Brâncoveanu” în care trebuia să joace rolul principal.

”Mi-am dorit să joc Regele Lear, Hamlet, și nu l-am jucat niciodată, mărturisește Costel Constantin în podcastul realizat de Ionuț Vulpescu, fostul ministru al Culturii. Mi-am dorit să joc Othello, și Dinu Săraru a zis: „Da, să joci Othello, te rog eu!”, și a pus distribuția Othello și Iago, Gigi Dinică, și am repetat aproape doi ani. Și după doi ani, Grigore Gonța era regizor, dar după doi ani, la repetiții, Gigi a început să spună așa: „Măi, vreau să vă spun ceva, dar serios, schimbați titlul, dacă vreți să joc și eu, din Othello în Iago! Pentru că Iago are mai mult text decât Othello!”. Și așa era! Zice: „Gigi, Shakespeare a scris Othello!” „Te rog, eu nu mai vin la repetiții dacă voi nu schimbați!” Erau momentele când a început boala lui, și după trei luni nu a mai venit deloc! Deja erau și decorurile în lucru!

Ionuț Vulpescu: Acestea erau rolurile pe care ați fi vrut să le jucați!

C.C: Da, da, da!

I.V: Regretați că s-a scos Apus de soare, că ați jucat destul de puțin?

C.C: Știți cum e, sincer acum, munceam destul de mult în spectacolul acela, și până la urmă nu regret, am jucat 100 și ceva de spectacole și gata, nu mai era! A fost și un moment formidabil în care domnul Pița a zis: „Am făcut și un mic scenariu să filmăm!” Nu am reușit nici asta să facem, pentru că  nu s-au băgat bani! Scrisese un scenariu despre Constantin Brâncoveanu!

 I.V: Filmul la care lucrează, acum, cred că e pe final!

C.C: Eu trebuia să îl joc! În 2014, când au fost 300 de ani...

Au găsit un schelet fără cap, cu vertebre. Erau osemintele domnitorului

I.V: Anul Brâncoveanu!

C.C: Am făcut un spectacol în aer liber acolo, la Mănăstirea Horezu, unde e mormântul lui Brâncoveanu, dar e gol! Știți foarte bine că lui Brâncoveanu i s-a tăiat capul la Istanbul, și legea, la turci, era următoarea: capul să îi fie pus într-o suliță și trupul aruncat în Bosfor! Doamna Marica, soția lui, a venit și ea acolo, cu niște bani, și după ce i s-a tăiat capul, și a fost aruncat în Bosfor, ea aranjase cu niște barcagii greci să îi pescuiască trupul și să îl ducă într-o insuliță mică, din Marea de Marmara, și după 7 ani a fost scos de acolo și adus pe ascuns în țară de către doamna Maria, și pus într-un loc, tot așa, de nu îl știa nimeni! Iar în 1932, când prim-ministru era Nicolae Iorga, vine la el cineva de lângă Mina Minovici și spune: „Excelență, un expert al meu a descoperit undeva la Sf. Gheorghe nou, o candelă din argint, pe care, cu înscrustații ascunse, scrie: Această candelă luminează osemintele soțului meu, Constantin Brâncoveanu, și aici aș vrea să fiu înmormântată și eu!” „Și ce vrei?” „Să dați permisiunea să scoatem cripta de acolo să vedem dacă e adevărat! Să vedem dacă găsim un schelet fără cap!” „Bine!” Au găsit un schelet fără cap, cu vertebre, erau osemintele lui Brâncoveanu, care sunt și acum acolo, la Sf. Gheorghe Nou, la kilometrul zero! Și eu l-am jucat acolo într-un spectacol popular!

Istoria costă mult. Și cinematografia trebuie să aibă manelele ei!

C.C: După mult timp, era în perioada pandemiei, domnul Pița a făcut un scenariu superb: „Costel, vreau ca tu să joci asta, că ai jucat și acolo!” „Perfect!” „Dar vreau să  încercăm să facem rost de bani!” Și am încercat, până am ajuns până aproape de Patriarh, am vorbit și cu nașul meu, prietenul meu bun, Victor, care a zis: „Măi, eu, la mine, că sunt secretar de stat la Culte, am bani, dar am pentru biserici, să le fac, eu nu am pentru filme! Vezi și tu de unde faci rost de bani!”.

Am aflat că e un om de afaceri care dă premiile Brâncoveanu. A zis: „Vă ajut și eu, cât vă trebuie, vă dau 2000, 5000 de euro”! „Domnule, nouă ne trebuie 100000 de euro!” „Doamne, nu avem atâta!” Și nimeni nu a avut niciun ban! Victor mi-a și spus: „Stai liniștit, nu te mai zbate, pe unde umbli tu, pe acolo pe sus, nu ai să obții niciodată niciun leu și niciun ban!” Și atunci am spus: „Dane, eu am declarat la Teatru că uite, împlinesc 80 de ani, că nu mai intru în niciun spectacol, și nici nu mai fac rol în acest film, care, după mine, e născut fără viață!”. El a plecat de la Castel Film, ei trebuiau să îl facă, și s-a dus la cineva și nu știu cu cine, dar știu că a început să filmeze ceva...

I.V: Am vorbit de Brâncoveanu, l-ați interpretat pe Ștefan cel Mare, ați jucat în serialul acela, de televiziune – Mușatini…Avem puține piese de rezonanță istorică, inspirate din istoria noastră! Mai cu seamă în ultima vreme. Numărăm exemplele pe degetele de la o mână! De ce se întâmplă lucrurile acestea?

C.C: Văd acum un film, care are un succes nebun la public. Se vinde și nu știu ce... și Florin Călinescu a spus o chestie genială. Zice: „Și cinematografia trebuie să aibă manelele ei”!

I.V: De ce istoria nu mai inspiră?

C.C: Nu știu, costă mult, nu mai interesează pe nimeni, și un lucru de calitate se face greu, cu bani mulți și cu multă pasiune! E o perioadă în care lumea consumă așa, rapid, ca pe floricele, altceva, altceva...

Interviul integral poate fi vizionat pe platforma youtube.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
pixel