Ce spun tinerii despre munca în România. „Nu existau zile libere” / „Era să intru în pietoni pe fondul țipetelor șefului” / „Când veneau CV-urile... ce era peste 23 ani se ducea la gunoi”

Au fost caracterizați drept „leneși” și prea „mofturoși”, însă tinerii români nu au avut prea multe ocazii de a răspunde acestor acuzații. Presa românească și-a îndreptat atenția mai ales asupra studenților despre care opinia generală spune că „nu vor să muncească”, însă potrivit datelor Eurostat, România are printre cele mai mici rate ale șomajului din UE. Așa cum spunea și profesorul universitar de economie, Mircea Coșea, românii muncesc cel mai mult din UE, dar trăiesc cel mai prost, acesta fiind un semnal negativ despre economia noastră.

Cu toate acestea, tinerii „leneși” nu au avut prea des ocazia să răspundă acuzațiilor care li se aduc, astfel că DC News a lansat întrebarea directă pe grupuri de studenți cu mii de persoane.

De ce ești „leneș” și „mofturos” ?

Abuzurile angajatorului. Nerespectarea contractului de muncă

Una dintre persoanele care ne-au răspuns - Irina, o tânără a lucrat în presă, ne-a povestit detaliat câte nereguli a întâlnit la primul său loc de muncă, pe când avea până în 23 de ani, motiv pentru care a ales o altă direcție decât cea pentru care s-a pregătit.

„Predomina mentalitatea de „suntem o familie”, deci trebuia să stai peste program aproape zilnic, să faci și treaba redactorului-șef și a preferaților lui care nu au avut chef de muncă.

Regulile se schimbau de la persoană la persoană, în funcție de cât de mult te plăcea șeful. Dacă X făcea ceva pe site, era bine, era felicitat chiar, dacă Y făcea același lucru era mustrat public fără explicații.

Nu existau zile libere, teoretic lucrai 5 zile cu 2 libere și un weekend pe lună cu liber luni și marți. Practic, dacă era nevoie de tine la site și în weekend (dacă erau pe tură preferații și le era puțin răuț te suna să intri să „faci și tu acolo 3-4 știri). Liberele de pe weekend nu le primeai mai niciodată că „ e nevoie de redactori în timpul săptămânii, lasă că le țin eu evidența și îți iei un concediu mai lung când vrei. Concediul medical nu exista. Dacă îți era rău și nu puteai deloc să lucrezi îți dădea liber cu recuperare.”

Un alt tânăr, Cristian, de 24 de ani, ne-a spus cum s-a angajat la primul său loc de muncă „mai serios”, după care a preferat să rămână în casa părinților până când se va ivi o oportunitate în care să aibă încredere.

„Primele 2 săptămâni au fost ok, însă după am început să resimt oboseală. Salariul era 3000 de lei, cu 600 de lei bonuri de masă, nu mă puteam plânge de el. Dar, drumul până la muncă era de o oră, dus-întors făceam 2 ore și puțin că trebuia să merg mult pe jos până la sediul firmei, era o firmă de logistică din Argeș. Acolo, era un director, cel cu care am dat și interviul, mai în vârstă și care se enerva cumplit dacă stăteam pe telefon în pauză. Dacă terminam treaba mă certa de ce nu găsesc ceva de făcut, iar de multe ori mă punea să inserez date false în sistem, când se raporta marfa. Practic, fura la marfă. În biroul lui veneau tot felul de persoane dubioase cu care făcea „afaceri”. Știu pentru că eram cu el în birou. Am plecat pentru că nu am mai suportat programul, stăteam și 14 ore la muncă, pe deasupra țipetele directorului făcea totul mai greu”, a spus Cristian pentru noi.

„Era să intru în pietoni pe fondul țipetelor șefului”

Robert are 22 de ani și a lucrat pe timpul facultății ca șofer la o mică pizzerie:

„Orașul în care lucram era foarte aglomerat, drumurile principale erau în construcții, astfel că erau mereu ambuteiaje. Conduceam destul de repede, având în vedere că mi s-a dat o mașină cu anvelope netede, tocite, pe un Matiz din 2002 (anul era 2021), căruia nu îi mergea nici frânele. Șeful era tânăr, până în 40 de ani, dar cu multe complexe din punctul meu de vedere. Matizului îi căzuse un capac de la roată și m-a acuzat că l-am furat. Pe internet am văzut că e 5 lei un astfel de capac și m-am oferit să-l plătesc ca să demonstrez că nu aveam de ce să fur așa ceva. Săptămâni întregi mă acuza că sunt hoț. Mă întreba cât bacșiș fac ca să știe ce salariu îmi dă - așa mi-a zis chiar el. Voia să mă și controleze la buzunare. Mă forța să încalc regulile de circulație ca să duc comenzile mai repede, inclusiv să trec peste linia dublă. Când i-am zis că risc să-mi pierd carnetul, el mi-a zis că „n-are nimic că sunt alții care pot munci”. M-am lăsat când, după ce-mi urlase 5 minute la telefon să mă mișc mai repede, era să intru în mai mulți pietoni pentru că ploua și frânele nu funcționau bine, din cauza grăbelii șefului. Am zis că nu voi mai munci ceva de „jos”. Stau acasă la părinții mei care îmi înțeleg situația.”, ne-a precizat și Robert.

Hărțuirea sexuală și abuzul „patronilor” români

O situație foarte comună, printre angajate mai mult, este dată de abuzul pe care îl suferă din partea „șefilor”. Cele mai vulnerabile persoane sunt tinerele care, de multe ori având nevoie de practica de specialitate sau de un loc de muncă pe domeniul pe care se pregătesc, caută cu disperare o poziție care să le ajute pentru un trai decent.

„Ne trebuie angajați tineri, că ăștia cu experiență vin cu pretenții”

După cum am întâlnit de foarte multe ori, multe angajări se fac și pe criteriul sexului și al vârstei, așa cum reîntâlnim la Irina, fiind doar unul dintre multele exemple.

„Șeful avea un 40+ ani care angaja doar fete tinere, sub 23 de ani, când veneau CV-urile, primul criteriu era vârsta, ce era peste 23 se ducea direct la gunoi. Motivația lui era că „ne trebuie jurnaliști tineri pe care să îi modelăm în spiritul site-ului, ăștia cu experiență vin cu pretenții”. A se traduce prin „Vreau fete tinere și naive care arată „încă” bine”, care să lucreze mult pe bani puțini că nu știu ele care e treaba, eventual să le fac și puțin grooming și poate mă culc cu cineva”.

Am ajuns să am anxietate când trebuia să îi dau un mesaj că am nevoie să lucrez de dimineață sau că vreau 2 zile libere. Când auzeam că am primit notificare pe telefon aveam palpitații de teama că e el.

Șeful făcea tot felul de ieșiri în oraș sau pe lângă București pe banii lui în ideea de „teambuilding”, dacă nu veneai erai complet ostracizat de restul și în special de el. În cadrul ieșirilor încuraja fetele să bea cât mai mult apoi le întreba „Și, ia spune, îți place jobul? Ce părere ai despre mine ca șef?”. Normal că toată lumea îl gâdila la orgoliu și îi spunea cât e el de minunat și cum e el „prieten cu noi”. La prima greșeală pe care o făceai ți se reproșa „ Bine că nu ești în stare să faci X lucru, dar ți-a plăcut să bei pe banii mei. Nu existau absolut deloc limite. Dacă veneai fericită la muncă erai întrebată „Oooo, ce faci X, ți-a dat-o iubitul bine?” Dacă erai tristă îți „lipsea” viața sexuală, în concepția lor.”, a încheiat Irina pentru DC News.

Ce ți-ar plăcea să vezi schimbat la „patronul” român?

Pentru că sectorul privat local contribuie la economia țării, deseori patronii se plâng că nu găsesc oameni, că tinerii nu mai vor să muncească, iar după cele de mai sus, i-am întrebat pe tinerii „leneși” ce ar trebui schimbat pentru a avea încredere într-un angajator și un contract de muncă.

„Mi-ar plăcea ca angajatorul să fie mai uman, să înțeleagă că muncești pentru bani, nu din pasiune (bine, muncești și din pasiune, dar nu cred că ăsta e principalul motiv) și nu pentru a crește numele companiei.

Să înțeleagă că omul mai are și zile proaste, poate m-am mișcat mai greu că mă doare ceva, că m-am certat cu neamurile, că mi-a murit pisica, nu poți să vii mereu cu zâmbetul pe buze și nerăbdător să stai 8 ore la muncă.

Să dispară mentalitatea de „problemele de acasă le lași la ușă”. Bine, nu zice nimeni să vii la muncă și să stai trist că ai pățit nu știu ce, dar să înțeleagă că nu devii ceva mașinărie lipsită de sentimente și trăiri când te pontezi.”, a mai precizat Irina pentru DC News.

„Să fie mai deschiși, mai flexibili în cum se fac lucrurile. Toată lumea înțelege că e firma ta, dar ca orice alt lucru, dacă nu colaborezi în a-ți crește afacerea... atunci e degeaba. Pe deasupra, comportamentul. Poate când „patronul” român va renunța la atitudinea de „boier pe plantație”, atunci vor veni și oameni să lucreze, nu mai zic să și stea. E foarte important să ai angajați cât mai longevivi, care ajung să-ți cunoască afacerea foarte bine și modul în care funcționează”, a mai spus un alt tânăr, pentru noi.

”Mentalitatea cred că e cel mai important detaliu - deși foarte greu spre imposibil de schimbat la ei. Nu înțeleg ce e atât de greu în a fi „uman” cu alți oameni. Chiar dacă îți sunt angajat, am aceleași drepturi ca și tine. Apoi, mai e corupția și scopul „patronilor”. Nimic nu se face cum trebuie sau dacă vrei să faci un bine ești condamnat că „nu faci că nu aduci bani la companie” - chiar dacă prin acea activitate nu aduci un prejudiciu firmei, adică nu se pierd bani. Poate lipsa de omenie a angajatorilor români ar fi ceva major care ar trebui să se schimbe.”, a mai spus Alexandru, un alt tânăr care studiază la o facultate din București.

De ce nu apelează tinerii la autorități?

Acestea sunt doar câteva dintre mărturiile care ni s-au adus, poveștile fiind nenumărate, iar experiențele tinerilor români - împreună cu datele oficiale - arată că mulți dintre tineri aleg să lucreze în continuare în medii ca cele arătate mai sus - având în vedere că România are una dintre cele mai mici cifre în ceea ce privește rata șomajului.

O altă întrebare care a reieșit în urma intervievării tinerilor este „De ce nu apelează aceștia la autorități atunci când întâlnesc astfel de nereguli” - un subiect la care, de asemenea, întâlnim multe experiențe diverse.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News