Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Ce să faci când un copil nu vrea să meargă la școală
Fotografie de la Jep Gambardella/ Pexels
Când ne confruntăm cu copilul nostru care nu vrea să meargă la școală, primul lucru la care ne gândim este că acesta ar fi un alt capriciu. Uneori, totuși, unii dintre noi pornesc pe o tangentă încercând să disecă problema, întrebându-ne care este cauza reală a acestei stări de rău.
Cum să distingem capriciul de disconfort? Chiar și un capriciu este o manifestare a disconfortului. Copilul ne arată disconfortul său cu metodele sale de comunicare. Capriciul nu este nemotivat. Plânsul și țipetele sunt o explozie de emoții necontrolate, care se bazează pe cererea unei nevoi.
Adultul trebuie să încerce să asculte, să se coboare la nivelul copilului, să înțeleagă ce ne comunică și care este motivația refuzului de a merge la școală.
Gândul că nu vrei să mergi la școală apare seara, dimineața imediat ce te trezești sau în afara porții? De asemenea, este important să se ia în considerare contextul și mediul în care are loc. Dacă reticența lui de a merge la școală persistă o perioadă îndelungată, nu mai putem vorbi de o mică dorință normală de a relua angajamentele, având în vedere că școala pentru copii este distracție și experiență dar și responsabilitate și efort, potrivit Di Lei.
Adultul care încearcă să asculte nevoile copilului va încerca să se concentreze pe înțelegerea motivației. Va trebui să se întrebe dacă este oboseala trezirii dimineții, timpii de pregătire, contextul clasei, probleme relaționale, oboseala la studiu, dificultatea de a se separa de părinți și de mediul acasă.
Abia când suntem capabili să înțelegem motivul, putem deveni mediatori pentru copil.
Copilul nu vrea să meargă la școală: care sunt semnele
Știm că, în mod special copiii mici, dar și cei mai timizi și introvertiți, uneori nu își verbalizează dificultățile. Le pot ascunde, se pot preface că nu le dau importanță chiar și atunci când cresc mai mari. Dacă noi, părinții, nu suntem deosebit de prezenți în viața lor de zi cu zi sau trăim un moment foarte solicitant din punct de vedere personal și profesional, este posibil să nu putem citi semnalele care nu își găsesc spațiu în limbajul copilului nostru.
Este esențial să însoțești copilul să conștientizeze emoțiile trăite, să denumești și să verbalizezi emoțiile și gândurile care le influențează.
Este important să râmâi calm chiar și în cele mai intense momente de refuz și protest ale copilului. Evită să te pui într-un mod de provocare sau de luptă, pentru că asta închide dialogul. Strigătul, amenințarea, darea de ultimatumuri nu ajută copilul, ci creează distanță mai mare.
Nu există magie care să îl facă să meargă la școală, dar poți încerca să implementezi strategii pentru a crește motivația. Un copil care nu este interesat de școală este un copil care nu este foarte motivat. Este nevoie de răbdare, ascultare și motivare.
Citește și:
Tot mai mulți elevi raportează abuzuri în școli. Prof. Pânișoară: E nevoie de educație sexuală în funcție de capacitățile de înțelegere ale copiilor
Mai mult de un sfert dintre elevii de gimnaziu şi liceu chestionaţi de World Vision România declară că li s-au cerut fotografii nud, iar un procent identic spun că le-au fost trimise astfel de fotografii. Peste 17% dintre adolescenţi spun că, la școală, au fost atinși într-un mod care i-a făcut să se simtă inconfortabil, în cele mai multe cazuri de către colegi. Pe de altă parte, 30% dintre profesori ar avea rețineri să reclame abuzurile sexuale asupra minorilor - majoritatea dacă nu ar avea suficiente dovezi, arată cele mai recente date din cercetarea „Violenţa sexuală asupra minorilor”, realizată de fundație în cadrul proiectului JUSTinACT - Justiție, acțiune socială și consolidarea capacității civile pentru combaterea abuzului sexual asupra copiilor. De asemenea, puțin peste unu din cinci adolescenți ar vorbi cu un profesor dacă ar trece printr-un abuz sexual.
Dintre cei 700 de elevi chestionați, aproape unu din patru (24%) s-a confruntat la școală cu comentarii de natură sexuală. În același timp, 17.5% spun că la școală au fost atinși într-un mod care i-a făcut să se simtă inconfortabil, în cele mai multe cazuri fiind vorba de colegi. În 12.7% dintre cazuri, atingerile au venit din partea colegilor, în 1% de la profesori, iar în 3.8% din cazuri adolescenții au răspuns că de la alte persoane.
Întrebați de situațiile de abuz sexual cu care s-au confruntat în general, nu doar în spațiul școlar, 51.5% spun că au avut de-a face cu priviri insistente asupra corpului lor. La peste 26% li s-au trimis fotografii nud și li s-a cerut să trimită fotografii nud cu ei. Aproape 22% dintre adolescenți spun că le-a fost atins corpul fără să fie de acord, iar circa 21% au fost urmăriți pe stradă.
Citește mai mult AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
