Data actualizării: 14.02.2017 10:17
Data publicării: 13.02.2017 14:46

Învingătorul ediţiei Sanremo 2017: Francesco Gabanni

Autor: Magdalena Popa Buluc | Categorie: Cultura

Francesco Gabanni

Trec anii, se schimbă scenariile muzicale, dar Festivalul continuă. Este cea de a 67-a ediţie. În cele 5 zile, festivalul a fost urmărit de 13.559.000 de telespectatori.

Între 7 şi 11 februarie, în oraşul florilor, San Remo, la Teatro Ariston, s-a desfăşurat Festivalul Cântecului Italian. Pentru a treia oară consecutiv, directorul artistic al Festivalului şi totodată prezentator a fost Carlo Conti, renumitul realizator de televiziune, flancat de remarcabila jurnalistă Maria De Filippi, axată mai ales pe emisiuni politice, pentru prima dată în această postură.

Carlo Conti, marele timonier al festivalului, şi-a propus să povestească diversele drumuri ale muzicii pop italiene de astăzi, traversând diferite genuri muzicale, sperând să ofere o linie coerentă Festivalului. El şi-a anunţat retragerea de la Festivalul Sanremo după această ediţie.

În seara finală, Francesco Gabanni este câştigătorul festivalului, cu melodia proaspătă, cantabilă Occidentali’s Karma, care a cucerit publicul şi datorită originalităţii coregrafiei, cu un dansator îmbrăcat în costum de maimuţă. Gabanni, în vârstă de 34 de ani, nu era printre favoriţii acestei ediţii, chiar dacă în urmă cu un an câştigase ediţia de “Noi Propuneri”, cu melodia Amen. Timp de mulţi ani a cântat într-un grup şi a lucrat ca inginer de sunet. Întreaga sală s-a ridicat în timpul melodiei lui şi a început să danseze. Se dansa chiar şi pe stradă, în faţa Teatrului Ariston.

Fiorella Mannoia

Fiorella Mannoia, care în marea finală era favorită, a câştigat locul al doilea, cu piesa Che sia benedetta, dar şi Premiul pentru cel mai bun text şi Premiul presei.

Ermal Meta a obţinut locul al treilea cu frumoasa piesă Vietato morire, dar şi Premiul Criticii.

Ermal Meta

Al Bano, care fusese pe nedrept eliminat, a fost răsplătit, în aplauzele publicului, pentru cel mai bun aranjament muzical, cu piesa Di rose e di spine

Premiile au fost decise de un tripul juriu: de un barometru al opiniei publice, cu o influenţă de 30% (din care au făcut parte mulţi tineri care au mers pe principiul eliminării unor legende ale muzicii, pe principiul plecaţi voi ca să venim noi. Că doar suntem latini), de un juriu de specialişti, care a contat pentru un procent de 30% (din care au făcut parte, printre alţii Rita Pavone, Violante Placido, Paolo Genovese, Andrea Morricone), iar restul de 40%, de un televoting.

Rita Pavone cu Premiul Citta di Sanremo pentru cei 55 de ani de carieră

Pe scena Teatrului Ariston, în cadrul Festivalului San Remo, s-au auzit de-a lungul anilor melodii extraordinare, dar, câteodată, şi piese nesemnificative. Acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre artişti, un mix eterogen între genii ale muzicii, diletanţi, vechi glorii şi tineri talentaţi. Din tot ceea ce a rămas sunt multe cântece care şi-au luat zborul în întreaga lume, devenind adevărate şlagăre, aflate pe buzele tuturor.

Fiecare ediţie a Festivalului de la San Remo îmi aduce aminte de Claudio Villa cu Buongiorno tristezza, Domenico Modugno cu Nel blu dipinto di blu sau alături de Claudio Villa în Addio... Addio, ori cu Gigliola Cinquetti în Dio come ti amo, de aceasta din urmă cu Non ho l'età, de Iva Zanicchi cu Non pensare a me şi Zingara, Ciao cara come stai?, Sergio Endrigo cu Canzone per te, Peppino di Capri cu Non lo faccio più, Toto Cutugno cu Solo noi, Bobby Solo cu Una lacrima sul viso, Riccardo Fogli cu Storie di tutti i giorni, Al Bano şi Romina Power cu Ci sarà, Adriano Celentano şi Claudia Mori cu Chi non lavora non fa l'amore, Eros Ramazzotti cu Una terra promessa, Renato Zero cu Spalle al muro.

Nu pot să nu-i amintesc şi pe cei mai aproape de zilele noastre, Massimo Ranieri cu Erba di casa mia, Perdere l'amore, Ricchi e Poveri cu Se mi innamoro, Morandi şi Ruggeri Tozzi cu Si può dare di più, Anna Oxa şi Fausto Leali cu Ti lascerò, Pooh cu Uomini soli, Riccardo Cocciante cu Se stiamo insieme ci sara per che, Vasco Rossi cu Vita spericolata, Sergio Endrigo cu Lontano dagli occhi, Luca Barbarossa cu Portami a ballare, Giorgia Morandi cu Come saprei, Andrea Bocelli, învingător în 1994, cu Il mare calmo della sera, Anna Tatangelo cu Doppiamente Fragili, Alexia cu Per dire di no, Daniele Silvestri cu Salirò, Roberto Vecchioni cu Chiamami ancora amore, Emma cu piesa Non è l'Inferno, Loredana Berte şi Gigi d'Alessio în piesa Almeno tu per l'universo...

Carlo Conti și Maria De Filippi

Recordul victoriilor, cu patru triumfuri, este deţinut de Domenico Modugno şi Claudio Villa, urmaţi de Iva Zanicchi cu trei premii, Nilla Pizzi, Johnny Dorelli, Gigliola Cinquetti, Bobby Solo, Nicola Di Bari, Peppino Di Capri, Enrico Ruggeri, Anna Oxa şi Matia Bazar, cu câte două trofee.

De această dată, participanţii sunt împărţiţi în două secţiuni: Campioni (22) şi Noi propuneri (8).

Nici în acest an nu au lipsit vedetele internaţionale, cât şi cele italiene, printre care Ricky Martin, Robbie Williams, Alvaro Soler, Clean Bandit, Mikar, Biffi Cliro, Keanu Reeves … Au fost prezente şi Annabelle Belmondo împreună cu Anouschka Delon, cât şi alte două frumoase actriţe, fiice de staruri, Sixtine Stallone şi Dominic Garcia, Zucchero într-un duet virtual cu Pavarotti. “Cu vocea sa sexi, ca un whisky învechit într-o sticlă îmbrăcată în stejar”, Zucchero a prezentat piesa din recentul său album, Black Cat.

Atmosfera vintage cu protagonistele emisiunii C'era una volta

Festivalul are o imagine scenografică inovativă, concepută de arhitectul Riccardo Bocchini, pe gustul publicului tânăr, introducând un nou stil, pop-up, cu o linie continuă prin care a transformat teatrul Ariston într-un sugestiv music hall, ca o continuitate faţă de sală. M-a dezamăgit faptul că scena nu mai era împodobită cu spectaculoasele buchete de flori cu care eram obişnuită în Sanremo, oraşul florilor.

Am fost de câteva ori la Sanremo, iubesc acest splendid oraş de la Marea Mediterană, îmbrăcat în fori, dar anul acesta s-ar părea că festivalul nu mai este ceea ce a fost.

Urmărind această ediţie seară de seară, voi încerca să redau un jurnal de festival.

Al Bano

Prima seară a fost un record: la TV, s-au înregistrat 11.374.000 de telespectatori, cu o rată de share de 54%, în schimb, în cea de a doua seară a fost o scădere: 10.367.000 de telespectatori, cu un share de 46,6 %. Şi aceasta, poate şi pentru că au lipsit emoţiile. Se ştie că Sanremo a avut întotdeauna culoare şi veselie, iar cea de a doua seară a demonstrat că festivalul se află într-o oarecare derivă. Conti, cu inteligenţa şi umorul său strălucitor de obicei, şi-a pierdut acel bon ton tipic.

Poate şi din cauza acestei lumi zbuciumate, din cauza faptului că Italia a fost zguduită anul acesta de crize economice şi politice, de cutremure şi inundaţii, ca într-o perioadă de avant guerre.

Zucchero

Prima seară a început cu un omagiu adus oamenilor “de fiecare zi”, reprezentând Crucea Roşie, Alpiniştii, Forţele armate şi Pompierii, care au fost invitaţi de a urca pe scenă, fiind întâmpinaţi cu standing ovations. Alături de ei, un labrador auriu, care a făcut minuni, salvând vieţi omeneşti.

Carlo Conti a anunţat că o parte importantă din sumele încasate va fi direcţionată către oamenii care au suferit din cauza cutremurelor, iar la sfârşit a cedat 100.000 de euro pentru refacerea caselor. Iar Maria De Filippi şi-a donat întregul onorariu.

În prima seară, Festivalul a debutat cu Tiziano Ferro, într-o ţinută extrem de elegantă, care a interpretat Mi sono innamorato di te prin care l-a omagiat pe cantatorul Luigi Tenco, la 50 de ani de la moartea sa. Alături de el s-a aflat Carmen Consoli. Să amintim că Tenco s-a sinucis la Sanremo, într-un hotel, după ce piesa sa, Ciao, amore ciao, interpretată de Dalida, a fost eliminată din festival. Un film povestind dragostea dintre ei, cu titlul Dalida, va fi transmis miercuri seară pe Raiuno. În sfârşit, la secţiunea Toţi cântă Sanremo reflectoarele au fost focalizate asupra actriţei Sveva Alviti, protagonista filmului. Cei mai tineri poate nu ştiu că icoana cântecului francez, Dalida, s-a sinucis şi ea acum 30 de ani, aşa cum o făcuse, cu 20 de ani înainte, iubitul ei Luigi Tenco.

Bianca Atzei

Apoi, când luminile s-au aprins, pe scena de la Ariston, orchestra a interpretat Vedrai, vedrai, celebrul cântec al cantautorului.

Un video, dedicat cântecelor din cei 66 de ani care nu au câştigat Premiul Festivalului, dar care au devenit succese, unele chiar internaţionale, a deschis oficial Sanremo.

În concurs au evoluat primii 11 campioni.

Carmen Consoli și Tiziano Ferro

Prima a fost Giusy Ferreri. A urmat Fabrizio Moro, Lodovica Comello, care n-a înţeles, potrivit părerilor criticilor, că nu mai este în rolul Violettei. Concursul a fost încheiat de Ermal Meta cu Vietato morire.

Pentru a sublinia parcă faptul că timpul trece inexorabil, şi-a făcut apariţia Al Bano. Cântecul, în vechiul lui stil, Di roze e di spine, a plăcut publicului din Sala Ariston.

Prezenţa lui Ricky Martin a transformat sala într-un sat Valtur.

Grupul britanic de muzică electronica din Cambridge, Clean Bandit, a înviorat atmosfera cu hitul Rockabye.

Mult negru. Alb, ici-colo, O explozie de roşu. Acestea au fost culorile arborate de dirijori, cântăreţi şi oaspeţii de pe scenă în prima seară a Festivalului Cântecului Italian. Poate uşor monoton, dar toate ţinutele, adecvate contextului în care riscul de prea mult sau de trash este în creştere.

Carlo Conti și Marica Pellegrinelli

Maria De Filippi, a inaugurat Sanremo 2017 într-o rochie neagră elegantă. Spre deosebire de canonul din alţi ani, ce prevedea patru ţinute pe seară, aşa cum a încântat publicul anul trecut Mădălina Ghenea, Maria a ales rochii negre, iar în ultima seară a purtat o rochie alba. Bine alese, în ele domina stilul se vede-nu se vede, simplu şi nepretenţios. Acestea au fost semnate de creatorul Riccardo Tisci de la Givenchy.

În cea de a doua seară a festivalului, cei 11 seniori care au intrat în concurs au fost Bianca Atzei, Michele Bravi, Chiara Galiazzo, Gigi D'Alessio, Francesco Gabbani, Marco Masini, Nesli şi Alice Paba, Raige şi Giulia Luzi, Sergio Sylvestre, Paola Turci, Michele Zarrillo.

Nu a lipsit nici provocarea lui Carlo Conti cu Noile propuneri. În concurs au fost Marianne Mirage, Francesco Guasti, Braschi şi Leonardo Lamacchia, Tommaso Pini, Maldestro, Lele, şi Valeria Farinacci.

Cu vii aplauze a fost primit căpitanul echipei de fotbal, Francesco Totti.

O extraordinară primire i-a făcut publicul pop starului Robbie Williams, care a cântat Love of My Life, noul single extras din ultimul său album. Keanu Reeves, a povestit despre pasiunea pentru motociclete. A venit rândultrupei scoţiene de rock Biffy Clyro.

Chiara cu o rochie transparentă neagră cu inserții de dantelă a plăcut publicului

Cele 22 de piese aflate în concurs s-au situat între clasic şi modern, toate slăvind iubirea. Să amintim Albano cu Trandafiri şi spini, Bianca Atzei cu Acum exişti numai tu, Alessio Bernabei cu În mijlocul aplauzelor, Michele Bravi cu Jurnalul erorilor, Chiara Galiazzo cu Niciun loc în casa mea, Clementino cu Băieţi, afară!, Lodovica Comello cu Cerul nu-mi ajunge, renumitul Gigi d’Alessio cu Prima stea, o piesă emoţionantă, oferită, cum zice interpretul, tuturor mamelor din lume, dar pe un text banal, Elodie cu Este numai vina mea, Giusy Ferreri cu Totul este extrem de rău, Francesco Gabani cu Occidentali’s Karma, care trece prin Nirvana, Buddha, o piesă incisivă, Fiorelle Manoia cu Să fii binecuvântată, un cântec plin de tensiune, ca o rugăciune aproape laică, Ermal Meta cu E interzis să mori, Fabrizio Moro cu Ia-mă cu tine, Samuel cu Vei vedea, Michele Zarillo, cu Mână în mână, Ron cu A opta minune, Marco Masini cu Suspendat într-o secundă.

Este uşor de ghicit care este cuvântul ce revine în cele mai multe texte de la Sanremo. E vorba de dragoste. Elodie a stabilit totuşi un record: piesa ei conţine dulcele cuvânt de peste 28 de ori. În rest, flori, nopţi, reflecţii... Este un adevărat boom al verbului a înţelege. Totuşi, piesele n-au impresionat, textele fiind destul de siropoase.

Al Bano a interpretat Di rose e di spine (Trandafiri şi spini), o descriere în trei cuvinte a oricărei relaţii. Înălţări şi coborâri, zile fericite şi certuri. O declaraţie puternică pentru a-şi striga propria dragoste. “Eu te iubesc tot mai mult, Cu această dragoste fără sfârşit”. Se află aici toate cuvinele-cheie: inimă, suflet, etern, foc, viaţă infinită.

Bianca Atzei aduce piesa Ora esisti solo tu (Acum exişti numai tu) pe care Francesco Silvestre a scris-o special pentru ea. A chemat-o chiar în inima nopţii pentru a i-o spune. Şi aici, totul se învârteşte în jurul sfârşitului unei istorii şi a începutului unei noi poveşti de dragoste. “Iubitule, ia-mă de mână, vreau să alergăm repede ca doi nebuni către soare”. În concluzie, renaşterea după falimentul amoros.

Alessio Bernabei celebrează dragostea în compoziţia Nel mezzo di un applause. De fapt, povestea dragostei bunicilor lui Alessio Bernabei, dispăruţi de curând. Refrenul este punctul culminant al acestui omagiu: “Întregul univers ne aplaudă”. O frază veselă într-un text delicat şi melancolic.

Conti alături de gigantul cel bun, Sylvestre, acesta fost salutat de Ramazzotti

O piesă delicată, vorbind despre depărtare, propune şi Chiara: Nessun posto è casa mia. Un cântec despre cei care au curajul să lase totul în urmă şi să se schimbe. Despre cei care încearcă să se schimbe afundându-se într-o situaţie nouă, necunoscută. “Voi avea mereu ochii obosiţi şi îmi vei lipsi. Apoi mă voi obişnui. Pentru că te întorci mereu acolo unde îţi este bine. Şi locurile sunt pur şi simplu persoane”, cântă Chiara, pentru că, de fapt, casa este acolo unde se află persoana pe care o iubim.

Gigi D'Alessio, interpret şi compozitor, dedică melodia La prima stella mamei Antonietta, pe care artistul a pierdut-o când avea 18 ani. O piesă emoţionantă în care cântăreţul napoletan povesteşte schimbările lumii.

Fii binecuvântată. Cu această piesă, Fiorella Mannoia se întoarce la Ariston după 29 de ani. Cântecul, semnat de cantautoarea Amara, este un imn închinat vieţii care “oricât de absurdă şi complexă ar fi”, în realitate este perfectă.

Vietato morire spune o poveste despre violenţa domestică, o poveste pe care Ermal Meta a trăit-o pe propria piele. Cântecul începe cu un copil care ajunge la şcoală însoţit de mama sa, care are un ochi vânăt. “Schimbă-ţi soarta, dacă încerci, vei reuşi. Şi aminteşte-ţi că iubirea nu te loveşte în faţă”, cântă Ermal.

Marco Masini propune Spostato di un secondo, versiunea muzicală a filmului Sliding Doors. O reflecţie asupra puterii timpului, pentru că în viaţă într-o secundă totul se poate schimba. Într-o secundă se repară greşeli ale trecutului sau se fac greşeli care vor schimba viitorul.

Ron a interpretat L’ottava meraviglia (Cea de a opta minune), care subliniază cât este de important să ai alături persoana potrivită. Să parcurgi drumul împreună, să îmbătrâneşti împreună cu ea. “Locul minunat al lumii suntem eu şi tu”, cântă Ron. Într-o societate în care sunt multe greutăţi “există o stradă pe care s-o parcurgem împreună. Într-un tren, într-un avion sau numai în vis”.

Samuel a adus un cântec de asemenea de dragoste, în care aceasta este văzută ca o speranţă de care te agăţi în minutele de dificultate ale vieţii.

Sergio Sylvestre a interpretat pe scenă o piesă scrisă de Georgia, Con te, în care narează sfârşitul unei iubiri. “Este un spaţiu gol în mine, dar şi în casa mea. Singurătate. Faţă de tine mi-am ascuns lacrimile. Dar acum este altcineva cu tine”.

În melodia Paolei Turci se spune “Trec iernile, tu eşti din ce în ce mai frumoasă. Deschid braţele. Şi cu siguranţă voi ierta timpul care trece”.

Cântecul lui Michele Zarrillo e nostalgic. “Mă gândesc la un val pe malul mării… la o camera în care bate soarele toată ziua”. Pasiune şi nelinişte se amestecă în această poveste de dragoste.

În cadrul Noilor Propuneri, a spart gheaţa celei de a doua seri Marianne Mirage. Apoi, au fost Francesco Guasti cu Universo, Braschi cu În mare sunt crocodili şi Leonardo Lamacchia cu Ceea ce rămâne.

Fabrizio Moro aplaudat pentru Portami via

Cea de a treia seară a avut din nou un succes răsunător. A fost seara coverurilor. Aşezaţi pe cunoscutele scări de pe scena de la Ariston, Carlo Conti şi Maria De Filippi şi-au început seara depănându-şi amintirile din copilărie. Un mod de a introduce pe scenă micii debutanţi ai Corului Piccolo Coro dell’Antoniano din Bologna, care a interpretat, bineînţeles, piese pentru copii devenite deja clasice: Cum face crocodilul?, 44 de pisici, Cafeaua lui Peppina şi Tagliatelle. Încântători aceşti copii!

Învingătorul serii a fost cantautorul albanez naturalizat în Italia, Ermal Meta, care a interpretat piesa lui Modugno, Amara terra mia. O piesă prin care autorul şi-a exprimat sentimentele de amărăciune şi pasiune atunci când a trebuit să părăsească Italia pentru a merge în America să-şi caute altă soartă. Acum, această melodie demonstrează faptul că muzica nu are graniţe.

Pe locul al doilea a fost Paola Turci, îmbrăcată într-un frac elegant, care a mişcat publicul cu Un’emozione da poco, piesă prezentată la Sanremo în 1978 de Anna Oxa.

Ovaţii pentru Marco Masini, care a ocupat locul al treilea cu Signor Tenente, interpretată de Giorgio Saletti în ediţia din 1994, un omagiu adus judecătorilor Falcone şi Borsellino.

Bianca Atzei a reinterpretat o piesă compusă de ea.

Michele Brani, după succesul avut în concurs cu piesa La stagione dell’amore, compusă de Battiato, a început să plângă...

Lodovica Comello, care participă la Sanremo pentru prima dată, a lansat o versiune a piesei celebrei interprete Mina, Le Mille bolle blu.

Pop starul Mika, într-un smoking elegant, cu gulerul decorat cu paiete roşii, a aprins sala de la Ariston cu piesa Jesus To A Child aducând un omagiu lui George Michael, idolul său, dialogând cu orchestra şi afirmând: “Muzica face să se schimbe sufletul meu în alb, albastru, violet…, într-un adevărat curcubeu”. Acest cântec a fost interpretat sub jocuri de lumini, într-o scenografie spectaculoasă. Un show între muzică şi poezie. De asemenea, el a ţinut un discurs împotriva discriminării celor de culoare.

Gigi d'Alessio care a sărbătorit 50 de ani și 25 de ani de carieră

Chiara a interpretat piesa lui Zucchero, Diamante, lansată la Sanremo în 1989, acompaniată la bouzuki de virtuozul instrumentist Mauro Pagani,

Michele Zarrillo a adus pe scenă cântecul Se tu non torni, compus de Miguel Bose.

Al Bano a cântat Preghero, piesa lui Adriano Celentano.

Din nou aplauze pentru Fiorella Mannoia care a ales piesa lui Francesco De Gregori din 2001, Sempre e per sempre, acompaniată la pian de Danilo Rea.

Alessio Bernabei a adus Un giorno credi de Eduardo Benatto, o piesă rock.

Aplauze pentru Gigi D’Alessio cu piesa L’Immensita, capodopera lui Don Backy, într-un rafinat aranjament musical.

Samuel a ales piesa Ho difeso il mio amore de Nomadi.

Artistul american stabilit în Italia, Sergio Sylvestre a cântat versiunea funky soul a piesei La pelle nera, acompaniat de Soul System.

Lele

Fabrizio Moro a cântat o piesă faimoasă a lui Francesco De Gregori, La leva calcistica della classe 68.

Elodie, care declara într-un interviu: “La Sanremo te simţi frumoasă”, a cântat piesa lui Riccardo Cocciante, Quando finisce un amore, pe care autorul a lansat-o în 1974.

În echipa tinerilor interpreţi au trecut în faza finală Lele şi Maldestro. Aplauze pentru orchestra de tineri, Orquesta de reciclados din Paraguay şi pentru micuţii de la Zecchino d’oro.

Pe podium a urcat şi obstreticianul Maria Polacci, în vârstă de 92 de ani, încă în activitate, care în timpul carierei sale a adus pe lume 7.654 de copii.

Michele Zarrillo anticipează noul său album, A trăi și a renaște

Penultima seară a Festivalului a fost dedicată tinerilor. Lele a ieşit învingător interpretând Ora mai.

În sală s-au auzit fluierături puternice atunci când Al Bano şi Gigi d’Alessio, două nume, două legende, au fost eliminaţi. Mi s-a părut o mare nedreptate. Alături de ei au ieşit din concurs Ron şi Giusy Ferreri.

Fascinantă, Marica Pellegrinelli, soţia lui Eros Ramazzotti, care a încântat întreaga audienţă, îmbrăcată într-o ţinută Versace, într-o culoare verde-bleu şi în alta neagră, dintr-o ţesătură metalică, cu cercei purtând semnătura lui Pasquale Bruni, apărând ca o divă de la Hollywood din anii 40.

Paola Turci, una dintre favoritele festivalului

Maria De Filippi a ales de această dată o rochie de la Givenchy, a creatorului Ricardo Tisci, din dantelă neagră, cu cristale Swarovki. Poate prea puternică pentru stilul ei. Dar, cu siguranţă, ea a fost mult mai în largul său în pantaloni şi cu o bluză din voal transparent.

Fiorella Mannoia, cu imnul său, Che sia benedetta, a continuat să convingă publicul, salutată cu strigăte de stadion. A fost îmbrăcată cu un smoking devenit preţios prin ploaia de paiete de pe guler.

Nu tocmai reuşită rochia purtată de Elodie di Patrizi.

Ricky Martin

Paola Turci a continuat să puncteze pe ţinutele în stil masculin, cu un smoking alb, semnat Stella McCartney.

Bianca Atzei şi-a etalat o rochie cu o fustă largă, având pe ea patchwork-uri din strassuri, purtând amprenta lui Antonio Marras.

Michele Bravi a purtat un costum elegant Emporio Armani, exact pe stilul său.

Din păcate, ţinuta Chiarei nu a convins de această dată, având o rochie bordo în stil monahal.

Alvaro Soler, premiat de către Carlo Conti pentru cele 15 discuri de Aur și unul de platină

Mai toţi concurenţii au avut costume din catifea, bordoul fiind culoarea serii.

Aflată pentru a doua oară pe scena de la Ariston, actriţa Virginia Raffaele, după ce anul trecut a imitat-o pe celebra balerina Carla Fracci, a fost aplaudată acum pentru prezenţa scenică, întruchipând-o pe Sandra Milo, într-un omagiu adus filmului lui Fellini, 8 şi jumătate.

Treizeci de ani fără Claudio Villa

Se poate imagina istoria muzicii italiene fără Claudio Villa? Nu, nu se poate. Cu siguranţă, Villa a reuşit să dea un aer aparte cântecului melodic de tradiţie italiană, dominând între anii 1940 şi 1970 scena muzicii italiene, obţinând un succes enorm. A fost, cu siguranţă, reprezentantul unui stil, a fost omul care nu a acceptat niciodată compromisurile, nici măcar în viaţa personală. Era un fiu al Romei din Trastevere. E suficient să ascultaţi cântecul său, Chitara romana.

Un alt star al Festivalului de la San Remo a fost balerinul Sven Otten, care se definea ca autodidact, deoarece, suferind de dureri de coloană vertebrală şi urmărind dansul pe web, a creat un adevărat stil, numit “Neo-swing”. Un mix de dans tectonic, rebolation şi charleston. Rezultatul, o coregrafie care a înnebunit milioane de fani.

Mina se reîntoarce la Sanremo. Vocea sa răsună la Ariston. Celebra cântăreaţă retrasă de mult timp din lumina reflectoarelor va fi protagonistă a 5 incursiuni în Festival, cu o piesă electro-swing, dansată de Sven Otten, ce are peste 40 de milioane de click-uri şi care a declarat: “O iubesc pe Mina şi cu paşii mei de dans am făcut-o să danseze pe Angela Merkel”. Una dintre piese, All Night, a fost reeditată cu vocea “divinei”. E o provocare, spunea Massimiliano Bani, fiul Minei, care este producător.

Sven Otten

Iva Zanicchi deţine un record imbatabil la Sanremo, obţinând 3 victorii: în 1967, alături de Claudio Villa, cu Non pensare a me, în 1969, alături de Bobbi Solo, cu Zingara, în 1974, cu splendida Ciao cara, comme stai. Cântăreaţă, actriţă şi acum europarlamentar, Iva Zanicchi arată la fel de tânără chiar şi fără farduri, de o vivacitate extremă. Acum aşteaptă un turneu american alături de formaţia Platters.

La 50 de ani de la primul succes pe scena de la Ariston, ea se destăinuie: “Am fost întotdeauna o leoaică şi am ştiut să mă bat chiar cu concurentele mele. Cu Mina, Milva, Patty Pravo, Caterina Caselli. Era dificil pentru că erau nişte rivale adevărate, de aceea lucram foarte mult. Deşi am avut succes, am ştiut să mă ocup şi de familia mea, ba chiar ieşeam singură să fac cumpărături, să fac curat, să gătesc. Şi asta dormind foarte puţine ore pe noapte. Apoi am zburat la New York, având un concert la Madison Square Garden. A fost amuzant când l-am spus alor mei că nu mă duc acolo pentru că mi-e frică de avion. Atunci am băut ceva cam mult”. A cântat pe scena de la Olympia din Paris şi la Teatro Regio din Parma, dar şi în Statele Unite şi Canada, din Argentina în Spania, din Japonia în Chile, din Grecia în Rusia. Multe dintre melodiile sale, precum Non pensare a me, Arca lui Noe, La mia solitudine sei tu, Come mi vorrei… sunt astăzi pe buzele tuturor. Recent a înregistrat Padre nostro, care strânge diferite cântece religioase, interpretate de cântăreţi italieni, şi un interviu cu Papa Francesco. A avut parteneri de scenă pe Charles Aznavour, Stevie Wonder, Theodorakis… A avut o îndelungată carieră în televiziune.

Să ne aducem aminte de Gigliola Cinquetti, care a câştigat Sanremo în 1964, la vârsta de 16 ani, cu Non ho l’eta per amarti. A fost de 12 ori la acest festival. În 1966, a câştigat din nou cu Dio, comme ti amo, cu Domenico Modugno. Urmează în viaţa ei un turneu internaţional în întreaga lume, din Italia în Columbia, din Africa în Noua Zeelandă şi Australia, din America de Sud în Japonia… Era o fetişcană din Verona care studiase muzica şi desenul. Întrebată ce a însemnat pentru ea Sanremo, Gigliola a răspuns: “O întâlnire cu marele public pe care îl iubesc atât de mult, dar cel mai mult a însemnat cel de al doilea succes cu Modugno. Am primit atunci o scrisoare de la Raf Vallone care mi-a oferit un rol principal în teatru. Am avut norocul să joc sub bagheta lui Fellini, dar… întotdeauna, în viaţă, am fugit. Asta sunt eu. Trebuie să fug. Ce nebunie, popularitatea…”

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News