Când vulcanul subacvatic Tonga-Hunga Ha'apai a erupt pe 15 ianuarie, la 65 de kilometri nord de capitala Tonga, a creat un tsunami, precum și un boom sonic care a încojurat Pământul de două ori.

Erupția a trimis un val înalt de vapori de apă în stratosferă, care este situată între 12 și 53 de kilometri deasupra suprafeței Pământului. A fost suficientă apă pentru a umple 58.000 de piscine de dimensiuni olimpice, conform detectărilor de la un satelit NASA, potrivit CNN.

Detectarea a fost făcută de instrumentul Microwave Limb Sounder de pe satelitul Aura al NASA. Satelitul măsoară vaporii de apă, ozonul și alte gaze atmosferice. După ce a avut loc erupția, oamenii de știință au fost surprinși de  datele care au rezultat în urma monitorizării vaporilor de apă din stratosferă.

Ei estimează că erupția a livrat 146 de teragrame de apă în stratosferă

Un teragram este echivalentul unui trilion de grame, iar în acest caz, a fost egal cu 10% din apa deja prezentă în stratosferă. Aceasta este de aproape patru ori mai mare decât cantitatea de vapori de apă care a ajuns în stratosferă după erupția Muntelui Pinatubo din 1991 din Filipine.

Un nou studiu despre descoperirile vaporilor de apă a fost publicat în iulie în Geophysical Research Letters: ”Nu am văzut niciodată așa ceva”, a declarat autorul studiului Luis Millán, un om de știință la Laboratorul de propulsie cu reacție al NASA din California de Sud. ”A trebuit să inspectăm cu atenție toate măsurătorile pentru a ne asigura că sunt de încredere”.

Instrumentul Microwave Limb Sounder poate măsura semnalele naturale ale microundelor din atmosfera Pământului și le poate detecta chiar și prin norii groși de cenușă.

”MLS a fost singurul instrument cu acoperire suficient de densă pentru a capta vaporii de apă așa cum s-a întâmplat și singurul care nu a fost afectat de cenușa eliberată de vulcan”, a spus Millán.

Satelitul Aura a fost lansat în 2004 și de atunci a măsurat doar două erupții vulcanice care au ridicat vapori de apă substanțiali atât de sus în atmosferă. Dar vaporii de apă de la evenimentul Kasatochi din 2008 din Alaska și erupția Calbuco din 2015 din Chile s-au disipat destul de repede.

De obicei, erupțiile vulcanice puternice precum Muntele Pinatubo sau evenimentul Krakatoa din 1883 din Indonezia răcesc temperatura suprafeței Pământului, deoarece gazul, praful și cenușa pe care le aruncă reflectă lumina soarelui în spațiu.

 Această ”iarnă vulcanică” a avut loc după erupția Muntelui Tambora din 1815, declanșând ”anul fără vară” în 1816.

Erupția Tonga a fost diferită, deoarece vaporii de apă pe care i-a trimis în atmosferă pot capta căldura, ceea ce ar putea provoca temperaturi mai calde la suprafață. Excesul de vapori de apă ar putea rămâne în stratosferă timp de câțiva ani, potrivit cercetătorilor. Vaporii de apă suplimentari din stratosferă ar putea duce, de asemenea, la reacții chimice care contribuie temporar la epuizarea ozonului protector al Pământului.

Anatomia unei erupții

Din fericire, efectul de încălzire al vaporilor de apă este de așteptat să fie mic și temporar și se va disipa pe măsură ce vaporii suplimentari se vor diminua. Cercetătorii nu cred că va fi suficient pentru a exacerba condițiile existente din cauza crizei climatice.

Cercetătorii cred că principalul motiv pentru cantitatea de vapori de apă care a ajus la asemenea înălțimi s-a datorat adâncimii calderei vulcanului la 150 de metri sub suprafața oceanului.

Dacă vulcanul ar fi fost mai adânc, atunci oceanul ar fi atenuat erupția și cantitatea de apă de mare încălzită de magma în erupție nu s-ar fi egalat cu ceea ce a ajuns în stratosferă, au spus cercetătorii.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News