Bridgitte Caner este ofițer de îngrijire în UK, într-o casă de îngrijire, adică un azil, așa cum este numit la noi în țară. Ea acordat un interviu extrem de dureros pentru Sky News în care a povestit că ”ai (n.r. în îngrijire) oameni plângând care spun: doar lasă-mă să mor, nu vreau să fiu aici”. 

”Am fost îngrijitoare timp de 30 de ani, dar niciodată în viața mea nu am văzut așa ceva” a spus Bridgitte Caner. ”Știam că este un virus, toată lumea era alertată, pentru că ne-am gândit că se va răspândi ca focul, ceea ce s-a și întâmplat. Cum a fost descoperit primul caz, am închis toate ușile, am oprit toate vizitele. Desigur, personalul continua să vină și să plece. Din păcate, foarte mulți rezidenți au ajuns să aibă COVID.” povestește ea.

”Nu puteai să-l vezi când vine”

În ciuda eforturilor personalului, a fost o chestiune de timp până când ucigașul invizibil și silențios a găsit calea spre interior și a infectat primul rezident. Se întâmpla în martie, când Bridgitte și colegii săi priveau cu groază cum pandemia se răspândește în întreaga țara. Știau că virusul va ataca persoanele în vârstă și pe cele mai vulnerabile, pe rezidenții aflați în îngrijirea lor. 

”Nu puteai să-l vezi când vine” a spus Bridgitte. ”Nu a contat ce ai făcut și cum ai încercat să-l eviți. Am mers pe recomandările Guvernului privind purtarea echipamentului de protecție, am păstrat oamenii izolați, dar a pătruns în casă și a luat mai mulți rezidenți” a continuat ea. 

”A căzut unul, apoi altul. Eram obosiți, eram speriați, ne-am simțit pierduți. Nu conta ce făceai, continuai să pierzi oameni. Plecai acasă seara, te întorceai și constatai că ai pierdut încă trei oameni.” a mai spus ea. 

Jurnaliștii de la Sky News scriu că izolarea a făcut COVID-19 de două ori mai crud, pentru că oamenii nu doar că mureau, dar mureau singuri, izolați de familie. A răpit șansa celor iubiți să-și ia rămas bun. ”I-am ținut de mână... i-am ținut de mână. Nu am lăsat pe nimeni dintre cei pe care i-am îngrijit să moară singur. Au fost oameni care plângeau, care-mi spuneau doar să-i las să moară, pentru că nu mai voiau să mai fie aici. Unii nu-mi spuneau nimic, îi auzeam cum plângeau și cum respirația lor se schimbă.” a spus Bridgitte, printre lacrimi, mărturisind că acei oameni pe care i-a îngrijit erau ca familia ei: ”Unii dintre noi petrecem mai mult timp la muncă decât acasă. Ne uitam la ei ca persoane din familiile noastre, ca și cum ar fi fost unul de-ai noștri. A fost ca și cum am fi pierdut oameni de-ai noștri. Zi după zi”. 

13 persoane au murit în casa de îngrijire unde lucrează Bridgitte. 

”Ești speriat și speriat. Încă un val vine. Suntem mai bine pregătiți, dar va veni din nou. Nu vreau să trec din nou prin asta” a mărturisit femeia. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News