Legea Iohannis și clauza Iliescu, date cu dedicație. CCR s-a mai pronunțat o dată. "Atât s-a putut"

Procedura de urgență a adoptării unei legi presupune mai mulți pași. Printre aceștia, se află mai multe "puncte de bifat" pe care le găsim, în mod total împrăștiat, pe site-urile Senatului/Consiliului Legislativ/Consiliului Economic și Social etc.

Bineînțeles, pentru că procedura extrem de birocratică presupune numere de intrare și ieșire, ștampile și ștampiluțe și înregistrări.

De ce "procedura de urgență" pentru "Legea Iohannis"? Bineînțeles, pentru că, pe legea actuală, după cum se va vedea și mai jos, "Listele de candidaţi şi candidaturile independente pentru Senat şi Camera Deputaţilor se depun la birourile electorale de circumscripţie, până cel mai târziu cu 45 de zile înaintea datei alegerilor".

Alegerile parlamentare în România se vor desfășura pe 1 decembrie. Cât mai e până atunci? 71 de zile.

O lege votată și dezbătută "ca lumea" în parlament n-ar dura doar atât.

9. Sursa: Age... (iohannis2_13144100.jpg)

Foto: Agerpres

A. Ce zice Consiliul Legislativ

În articolul anterior (Aviz favorabil pentru "Legea Iohannis". Ce spune Consiliul Legislativ despre "clauza Iliescu") subliniam forma "Legii Iohannis" despre care Consiliul Legislativ spune, de altfel, că e foarte bună (însă Consiliul Legislativ nu pronunță asupra oportunității, după cum scrie chiar în aviz.

Legea e, astfel, foarte bună din punctul de vedere al distinșilor parlamentari, cu mici excepții "redacționale":

"Sub rezerva celor de mai sus, din punct de vedere al redactării, reținem următoarele:

5.1. La titlu, întrucât se preconizează numai completarea art. 52 din actul normativ de bază, nu și modificarea, sintagma „pentru modificarea și completarea art. 52" se va reda sub forma „pentru completarea art. 52".

Totodată, potrivit uzanțelor normative, în titlul unui act normativ nu se menționează decât categoria, denumirea și numărul actului normativ asupra căruia se intervine, fără precizarea evenimentelor legislative suferite. Prin urmare, expresia finală „cu modificările și completările ulterioare" trebuie eliminată din text.

5.2. Având în vedere că soluția legislativă vizează numai completarea unui element structural din Legea nr. 208/2015, cu modificările și
completările ulterioare, partea introductivă a articolului unic devine parte dispozitivă și va fi reformulată astfel:

„Articol unic. - La articolul 52 din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alin. (5^1), cu următorul cuprins:

Pe cale de consecință, actuala parte dispozitivă a pct. 1 se va elimina".

2. -imagine fara descriere- (aviz-pozitiv_17519700.jpg) (extras, avizul Consiliului Legislativ)

B. Cum arată acum Legea privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor (...), înainte să includă "Legea Iohannis"

"Art. 52

(1) Listele de candidaţi şi candidaturile independente pentru Senat şi Camera Deputaţilor se depun la birourile electorale de circumscripţie, până cel mai târziu cu 45 de zile înaintea datei alegerilor.

(1^1) Listele de candidaţi şi candidaturile independente pentru Senat şi Camera Deputaţilor în circumscripţia electorală pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării se depun la biroul electoral pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării, până cel mai târziu cu 60 de zile înaintea datei alegerilor.

(1^2) Listele de candidaţi propuse de către organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pentru toate circumscripţiile electorale, conform art. 54 alin. (4), se depun la Biroul Electoral Central, până cel mai târziu cu 60 de zile înaintea datei alegerilor.

(2) Listele de candidaţi pentru alegerea senatorilor şi deputaţilor trebuie întocmite astfel încât să asigure reprezentarea ambelor sexe, cu excepţia listelor care conţin un singur candidat.

(3) Numărul de candidaţi de pe fiecare listă poate fi mai mare decât numărul mandatelor rezultate din norma de reprezentare cu doi până la un sfert din aceste mandate; fracţiunile se întregesc la cifra 1, indiferent de mărimea acestora.

(4) În aceeaşi circumscripţie electorală, un partid politic, o alianţă politică sau o alianţă electorală poate propune, pentru fiecare dintre Camerele Parlamentului, numai o singură listă de candidaţi. Partidele politice din alianţele politice sau alianţele electorale pot participa la alegeri numai pe listele alianţei. Un partid nu poate face parte decât dintr-o singură alianţă politică sau alianţă electorală.

(5) Nu se admit candidaturi independente pe listele de candidaţi depuse de partidele politice, alianţele politice sau alianţele electorale. Nu se admit nici liste de candidaţi independenţi".

C. Cum ar trebui să arate Legea privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, (...) după introducerea "Legii Iohannis"

Practic, la fel ca mai sus (pe roșu + forma bold), numai că se va introduce, după art. 52 alin. (5), acest text (dacă, după toată procedura de urgență, dezbatere, primire avize etc. va rămâne așa):

1. -imagine fara descriere- (forma-initiatorului_45015100.jpg)

(forma iniţiatorului, publicată pe site-ul Senatului)

D. Ce zice Decizia (CCR) nr. 339/2004 asupra sesizării de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului (...), potrivit Consiliului Legislativ

(...) Foarte dragă, de altfel, atât inițiatorilor (potrivit Expunerii de motive), cât și Consiliului Legislativ (că și ei o invocă):

Consiliul Legislativ a spus, astăzi, că potrivit Deciziei CCR citate, "Curtea Constituțională a reținut în decizia menționată că «Dispozițiile constituționale invocate de autorii excepției nu interzic, nici explicit, nici implicit, posibilitatea ca Președintele României, în funcție la data alegerii Camerei Deputaților și a Senatului, dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului, să candideze ca independent pe listele unui partid politic, unei alianțe politice sau alianțe electorale pentru un mandat de deputat sau de senator»".

De asemenea, potrivit legii vechi pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, Consiliul Legislativ mai spune că "Legea nr. 35/2008 (n.r., legea veche) definea la art. 2 pct. 15 această noțiune astfel: „candidat independent - persoană care participă la alegeri pentru a obține un mandat de deputat sau de senator și care se autopropune pentru aceasta, fiind susținută de un anumit număr de alegători, în condițiile în care candidatura sa este declarată definitivă de către organismul electoral corespunzător, potrivit prezentului titlu".

E. Alte extrase din Decizia CCR nr. 339/2004 (n.r., referitoare la clauza "Iliescu")

Autorii sesizării (n.r., la acea dată) solicită Curţii Constituţionale să constate că prevederile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului sunt neconstituţionale, întrucât încalcă, "în mod evident şi flagrant, litera şi spiritul Constituţiei, dispoziţiile art. 80 alin. (2) şi ale art. 84 alin. (1) din Legea Supremă". În susţinerea sesizării, autorii acesteia "iau în consideraţie şi art. 37 «Dreptul de a fi ales» din Constituţie".

CURTEA,

examinând sesizarea depusă de cei 51 de deputaţi, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile art. 5 alin.(7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, reţine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.a) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art.1, 10, 15 şi 18 din Legea nr.47/1992, republicată, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate.

Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.5 alin.(7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, care au următorul cuprins: "Preşedintele României, în funcţie la data alegerii Camerei Deputaţilor şi Senatului, dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului, poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale pentru obţinerea unui mandat de deputat sau senator. În cazul în care este ales deputat sau senator, Preşedintele României este obligat ca, după validare, să opteze între calitatea de deputat sau senator şi aceea de preşedinte."

Dispoziţiile constituţionale considerate de autorii sesizării ca fiind încălcate prin textul de lege criticat sunt, în ordinea invocării, art.80 alin.(2), art.84 alin.(1), precum şi art.37, care au următorul cuprins:

- Art.80 alin.(2): "Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate."

- Art.84 alin.(1): "În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată."

- Art.37: "(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României."

Textele constituţionale la care fac trimitere dispoziţiile art.37 din Constituţie au următorul cuprins:

- Art.16 alin.(3): "Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română si domiciliul în tară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi."

- Art.40 alin.(3): "Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică."

În esenţă, critica de neconstituţionalitate formulată de cei 51 de deputaţi cu privire la dispoziţiile art.5 alin.(7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului constă în susţinerea că, în condiţiile în care Preşedintele României poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale pentru obţinerea unui mandat de deputat sau de senator, "nu-şi poate păstra neutralitatea şi echidistanţa" necesare "pentru a-şi îndeplini responsabilitatea constituţională de a media între puterile statului, între acestea şi societate". De asemenea, se susţine că în calitate de candidat pe lista unui partid politic, chiar ca "independent", "Preşedintele României va fi implicat partinic, va fi identificat cu partidul pe listele căruia candidează, cu doctrina, programul politic şi electoral, cu mesajul şi acţiunea politică-publică a acelui partid, cu acţiunile lui de campanie electorală". În acelaşi timp, autorii sesizării de neconstituţionalitate, coroborând dispoziţiile art.84 alin.(1) din Constituţie, republicată, privind incompatibilitatea dintre funcţia de Preşedinte al României şi calitatea de membru al unui partid politic, cu dispoziţiile art.37 alin.(1) şi ale art.40 alin.(3) susţin că Preşedintelui "îi este restrâns - în virtutea acestei funcţii - şi dreptul de a fi ales pe lista unui partid politic".

Examinând textul de lege criticat, prin raportare la dispoziţiile din Constituţie invocate de autorii sesizării ca fiind încălcate, Curtea Constituţională constată că între acestea nu există nici un fel de incompatibilitate.

Dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei nu interzic, nici explicit, nici implicit, posibilitatea ca Preşedintele României, în funcţie la data alegerii Camerei Deputaţilor şi a Senatului, dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului, să candideze ca independent pe listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale pentru un mandat de deputat sau de senator.

Problema care se pune în cauză este aceea dacă, în condiţiile textului de lege criticat, Preşedintele României are sau nu dreptul de a fi ales, prevăzut de art.37 din Constituţie, republicată.

Una dintre condiţiile prevăzute de art.37 alin.(1) din Constituţie, republicată, pentru dreptul fundamental de a fi ales este corelată cu dreptul de asociere. Din coroborarea dispoziţiilor art.37 alin.(1) şi ale art.40 alin.(3) din Constituţie, republicată, rezultă în mod clar că dreptul de a fi ales este interzis judecătorilor Curţii Constituţionale, avocaţilor poporului, magistraţilor, membrilor activi ai armatei, poliţiştilor şi altor categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică, care nu pot face parte din partide politice.

Curtea constată că Preşedintele României nu este prevăzut între categoriile de cetăţeni, stabilite limitativ de cele două texte constituţionale, cărora le este interzis dreptul fundamental de a fi ales, deşi, pe durata mandatului, nu poate fi membru al unui partid, conform dispoziţiilor art.84 alin.(1) din Constituţie, republicată.

În virtutea principiului că excepţiile sunt de strictă interpretare, Curtea nu poate considera că situaţia prevăzută de art.84 alin.(1) din Constituţie care stabileşte o incompatibilitate politică temporară pentru Preşedintele României, ar putea, în lipsa unei prevederi constituţionale, să aibă consecinţa interzicerii dreptului de a fi ales pentru Preşedintele României, în condiţiile în care acesta nu devine membru al unui partid politic.

Curtea reţine că numai printr-o interpretare forţată - prin adăugare la normele constituţionale - situaţia prevăzută în textul de lege criticat ar putea fi convertită în incompatibilitatea prevăzută de art.84 alin.(1) şi în interdicţia dreptului de a fi ales stabilită de art.37 alin.(1) coroborat cu art.40 alin.(3) din Constituţie, republicată, astfel cum se susţine în sesizarea de neconstituţionalitate. O asemenea interpretare, care ar disimula o veritabilă creare a unei norme constituţionale, contravine principiului supremaţiei Constituţiei, prevăzut de art.1 alin.(5) din Legea fundamentală, precum şi statutului constituţional şi legal al Curţii, care îi interzice rolul de legislator pozitiv.

În calitatea sa de garant al supremaţiei Constituţiei, prevăzută de art.142 alin.(1) din Constituţie, republicată, Curţii Constituţionale îi este interzis, potrivit dispoziţiilor art.2 din legea sa organică, în exercitarea controlului de constituţionalitate, să modifice sau să completeze prevederile supuse controlului. Cu atât mai mult, Curţii îi este interzis să procedeze, chiar printr-un act necesar de interpretare, la modificarea şi completarea dispoziţiilor constituţionale, operaţiuni supuse exclusiv regimului strict reglementat al revizuirii constituţionale.

În legătură cu susţinerea autorilor sesizării de neconstituţionalitate, în sensul că posibilitatea oferită în textul criticat Preşedintelui României de a candida ca independent pe lista unui partid politic pentru un loc de deputat sau senator ar face ca acesta să nu-şi păstreze neutralitatea şi echidistanţa necesare exercitării funcţiei de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, Curtea constată că această susţinere nu reprezintă un motiv de neconstituţionalitate a dispoziţiei de lege supusă controlului. De altfel, textul invocat al art.80 alin.(2) din Constituţie, republicată, nici nu are conţinutul arătat de autorii sesizării, decât parţial, şi nu priveşte relaţiile dintre preşedinte şi partidele politice. În realitate, textul se referă numai la rolul ce revine Preşedintelui României în cadrul statului. Problema modului în care Preşedintele îşi exercită acest rol ţine de măsura în care Preşedintele îşi îndeplineşte obligaţiile, de etica exercitării mandatului prezidenţial, care, în caz că este încălcată grav, atrage răspunderea constituţională a titularului acestui mandat. De altfel, mutatis mutandis, problema ridicată de autorii sesizării s-ar putea pune şi cu privire la situaţia în care Preşedintele României ar candida pentru un al doilea mandat succesiv, astfel cum prevede art.81 alin.(4) din Constituţie, republicată. Cu toate acestea, nici nu se poate concepe să se interzică Preşedintelui în funcţie să candideze pe listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale pentru cel de al doilea mandat succesiv, întrucât, astfel, textul respectiv ar deveni inaplicabil, lipsit de conţinut.

Pentru considerentele expuse, Curtea Constituţională constată că prevederile art.5 alin.(7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului nu contravin prevederilor Constituţiei.

La dosarul Curţii au fost depuse de către Cabinetul individual de avocatură "Poenaru Liliana", cu faxul nr.4.688 din 15 septembrie 2004 şi cu adresele nr.4.716 din 16 septembrie 2004 şi nr.4.737 din 17 septembrie 2004, "Cerere de intervenţie accesorie", iar, de către Liga Apărării Drepturilor Omului, "Obiecţiuni la proiectul de lege pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului". Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.a) din Constituţie, republicată, şi ale art.15 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, are a se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, "la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori".

Ţinând seama de faptul că în cadrul controlului prealabil, abstract, de constituţionalitate, dreptul de sesizare aparţine numai subiectelor prevăzute de textul constituţional indicat, Curtea reţine că cererile respective nu pot fi examinate.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art.5 alin.(7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, dispoziţiile art.146 lit.a) din Constituţie, republicată, precum şi prevederile art.11 alin.(1) lit.A.a), art.15 şi 18 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispoziţiile art.5 alin.(7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului sunt constituţionale.

8. Sursa: Age... (iliescu2_82820700.jpg)

FOTO: Agerpres

**F. Ce înseamnă control a prioric al CCR (înainte de promulgare)**

Potrivit informațiilor regăsite pe site-ul CCR,

"Sediul materiei

Controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare sau controlul de constituţionalitate a priori este reglementat de dispoziţiile art.146 lit.a) teza întâi din Constituţie şi de art.15-18 din Legea nr.47/1992. Este un control abstract şi direct, exercitat numai la sesizarea unor autori calificaţi.

Autorii sesizării

Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, numai la sesizarea:

– Preşedintelui României;
– a unuia din preşedinţii celor două Camere;
– a Guvernului;
– a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [potrivit art.25 lit.c) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie în Secţii Unite pentru sesizarea Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare];
– a Avocatului Poporului (acesta a devenit titular al dreptului de a sesiza Curtea Constituţională cu controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare în urma revizuirii Constituţiei din anul 2003);
– a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi;
– a unui număr de cel puţin 25 de senatori.

Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa că nu sunt legale sesizările semnate de un număr mai mic de deputaţi, respectiv senatori. În aces sens sunt Decizia nr.73/1995 şi Decizia nr. 35/1996).

Obiectul sesizării

Obiect al controlului de constituţionalitate a priori îl pot constitui legile ordinare şi legile organice, înainte de a fi promulgate.

Nu pot face obiect al controlului de constituţionalitate reglementat de dispoziţiile art.146 lit.a) teza întâi din Constituţie legile în vigoare, proiectele sau propunerile legislative şi nici amendamentele.

Sesizarea Curţii Constituţionale

Sesizarea făcută de parlamentari se trimite Curţii Constituţionale în ziua primirii ei, de către secretarul general al Camerei respective", se arată pe site-ul CCR.

4. Sursa: Pix... (justitie_75014500_19114900.jpg)

Sursa: Pixabay

G. În loc de concluzii

"Nu pot face obiect al controlului de constituţionalitate reglementat de dispoziţiile art.146 lit.a) teza întâi din Constituţie legile în vigoare, proiectele sau propunerile legislative şi nici amendamentele". Controlul a prioric la CCR al proiectelor, propunerilor legislative ori al amendamentelor nu poate fi efectuat.

Propunerea legislativă privind "Legea Iohannis" nu poate fi sesizată la CCR, deci, pentru un control de constituționalitate înainte de promulgare.

Singura inițiativă pe care am găsit-o care promite sesizarea la CCR a viitoarei legi, după cum se pare, având în vedere toate datele, este aceasta.

"Clauza Iliescu" arată, având în vedere toate argumentele, exact ca "Legea Iohannis".

Puteți compara și dumneavoastră cele două norme:

2004

"Preşedintele României, în funcţie la data alegerii Camerei Deputaţilor şi Senatului, dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului, poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale pentru obţinerea unui mandat de deputat sau senator. În cazul în care este ales deputat sau senator, Preşedintele României este obligat ca, după validare, să opteze între calitatea de deputat sau senator şi aceea de preşedinte" (sesizare la CCR, clauza Iliescu).

2024

"Președintele României, în funcție la data alegerii Camerei Deputatilor și Senatului, dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului, poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei alianțe politice sau alianțe electorale pentru obținerea unui mandat de senator sau deputat. În cazul in care este ales senator sau deputat, Președintele României este obligat ca, după validare, să opteze între calitatea de senator sau deputat și aceea de președinte" (forma pe care o propun inițiatorii pentru Iohannis).

Aia e, atât s-a putut.