Autismul este o tulburare neurodevelopmentală care afectează modul în care o persoană comunică, interacționează social și experimentează lumea din jurul ei.

Cum recunoaștem dacă un copil are autism

Autismul este cunoscut și sub numele de tulburare de spectru autist (TSA) datorită faptului că simptomele pot varia semnificativ în intensitate și în manifestare, de la o persoană la alta. Este important să se înțeleagă că autismul este o parte a spectrului neurodiversității, și nu o boală sau o afecțiune care trebuie vindecată.

În 2000, Academia Americană de Neurologie a Copilului a recomandat ca toți copiii să fie testați pentru o tulburare a spectrului autist. Tulburările din spectrul autist, inclusiv tulburarea autistă, tulburarea pervazivă de dezvoltare nespecificată altfel și tulburarea Asperger, sunt tulburări de dezvoltare definite prin deficiențe în interacțiunea socială și comunicare și prezența unui repertoriu restrâns de activități comportamentale și de interes. În special, băieții sunt afectați de 3 până la 4 ori mai des decât fetele. Într-adevăr, 30% dintre părinții copiilor cu TSA identifică preocupări înainte de 1 an, iar 80% identifică probleme până la vârsta de 2 ani. Studierea dezvoltării foarte timpurii poate facilita astfel depistarea mai devreme și intervenția mai timpurie pentru copiii cu TSA și familiile acestora.

​Recunoașterea autismului într-un copil poate fi un proces complex, deoarece simptomele pot varia semnificativ de la un copil la altul și pot apărea în diferite moduri în funcție de vârstă. Cu toate acestea, există semne comune și comportamente pe care părinții, îngrijitorii și profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să le urmărească.

Deficit în comunicare

• Copilul nu răspunde la numele său.
• Are dificultăți în dezvoltarea limbajului sau nu vorbește deloc la o vârstă la care alți copii încep să facă asta.
• Are dificultăți în dezvoltarea abilităților de comunicare nonverbală, cum ar fi contactul vizual sau gesturile (de exemplu, arătatul cu degetul).
• Poate părea să fie dezinteresat de alte persoane și nu încearcă să interacționeze cu ele.

Dificultăți în interacțiunea socială

• Copilul poate avea dificultăți în dezvoltarea prieteniilor cu alți copii sau în jocul social.
• Poate prezenta dificultăți în înțelegerea și răspunderea la expresiile faciale, tonul vocii sau alte semnale sociale.
• Pot exista dificultăți în dezvoltarea empatiei sau în recunoașterea sentimentelor altor persoane.

Comportamente repetitive sau restrictive

• Copilul poate avea obiceiuri sau comportamente repetitive, cum ar fi fluturarea cu mâinile, mișcările repetate sau interesul excesiv pentru anumite obiecte sau activități.
• Poate reacționa excesiv sau să pară insensibil la anumite stimuli senzoriali, cum ar fi sunetele, lumina sau texturile.

Dezvoltarea întârziată sau atipică a limbajului și a abilităților motorii

• Copilul poate să nu atingă anumite etape de dezvoltare, cum ar fi rostirea primelor cuvinte sau mersul.
• Poate prezenta dificultăți în dezvoltarea abilităților motorii fine sau grosiere.

Este important să observați aceste semne în contextul dezvoltării generale a copilului și să nu faceți concluzii rapide. Unii copii pot avea întârzieri de dezvoltare temporare care nu indică neapărat autism.

Semnele unui copil cu ADHD

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este un sindrom neurocomportamental eterogen, cu etiologie multifactorială, prezent încă din copilărie și având în mod obișnuit alte afecțiuni comorbide cu acesta. Componentele esențiale sunt extreme și afectează neatenția, hiperactivitatea și impulsivitatea. Este de patru ori mai frecventă la băieți decât la fete.

Semnele ADHD pot varia în funcție de vârstă și de tipul ADHD (predominant inatentiv, predominant hiperactiv-impulsiv sau de tip combinat).

Semne ale ADHD de tip inatentiv

• Dificultăți de concentrare: Copilul are dificultăți în a se concentra asupra detaliilor și în a-și menține atenția în activitățile sau sarcinile pe termen lung, cum ar fi lecțiile sau jocurile.
• Uită obiecte sau sarcini importante: Uită frecvent lucrurile necesare pentru școală sau pentru acasă, cum ar fi caietele de notițe sau temele.
• Scăderea atenției în sarcini plictisitoare sau repetitive: Poate avea dificultăți deosebite în a-și menține atenția în activități care nu îl interesează sau care sunt monotone.
• Dificultăți în organizarea sarcinilor și în gestionarea timpului: Poate avea dificultăți în stabilirea priorităților sau în planificarea activităților zilnice.
• Frecvent pierderea de obiecte sau distras în timpul activităților: Copilul poate fi adesea dezorganizat și poate avea dificultăți în păstrarea lucrurilor în ordine.

Semne ale ADHD de tip hiperactiv-impulsiv

• Hiperactivitate: Copilul este foarte agitat, nu poate sta pe loc, se mișcă excesiv și poate părea neliniștit.
• Impulsivitate: Face lucruri fără a se gândi la consecințe, poate să întrerupă în mod obișnuit sau să răspundă înainte de a asculta întrebarea în totalitate.
• Dificultăți în așteptarea rândului: Poate avea dificultăți în așteptarea la coadă sau în așteptarea rândului său în jocuri sau activități de grup.
• Dificultăți în respectarea regulilor și regulilor sociale: Poate avea dificultăți în învățarea și urmarea regulilor și poate părea să ignore regulile sociale.

Este important să rețineți că toți copiii pot fi adesea energici, impulsivi sau dezorganizați într-o anumită măsură. Cu toate acestea, în cazul ADHD, aceste comportamente sunt persistente și interferează semnificativ cu funcționarea copilului în diferite medii, cum ar fi școala, acasă sau în interacțiunile sociale.

Asemănări între autism și ADHD

Mai mult de jumătate dintre persoanele care au fost diagnosticate cu autism au, de asemenea, semne de ADHD. De fapt, ADHD este cea mai frecventă condiție coexistentă la copiii cu TSA. Pe de altă parte, până la un sfert dintre copiii cu ADHD au semne de TSA de nivel scăzut, care ar putea include dificultăți cu abilitățile sociale sau foarte sensibili la texturile îmbrăcămintei, de exemplu.

Atât ADHD, cât și TSA sunt tulburări de neurodezvoltare (dezvoltarea creierului a fost afectată într-un fel). Aceasta înseamnă că ambele afecțiuni/tulburări afectează sistemul nervos central, care este responsabil pentru mișcare, limbaj, memorie și abilități sociale și de concentrare.

Cu ADHD sau TSA, dezvoltarea creierului a fost afectată într-un fel. Cel mai important, aceasta include funcționarea executivă a creierului, care este responsabilă pentru luarea deciziilor, controlul impulsurilor, gestionarea timpului, concentrarea și abilitățile de organizare. Pentru mulți copii, abilitățile sociale sunt, de asemenea, afectate. Atât ADHD, cât și TSA sunt mai frecvente la băieți.

Iată care sunt asemănările majore dintre ASD și ADHD:

• Comportamente repetitive - Mișcări repetitive, cum ar fi mușcatul unghiilor sau fluturarea cu mâinile
• Probleme senzoriale - Sensibilitate la zgomote luminoase și audibile.
• Probleme de interacțiune
• Sistemul nervos care se bazează pe interes - Motivat de recompense, sentimentul de importanță și pedeapsă.
• Probleme cu reglarea emoțiilor - Răspuns negativ la situațiile care pot stârni emoții.
• Probleme la contactul vizual – pacienții nu au capacitatea de a privi interlocutorul în ochi și nici să iși concentreze privirea asupra oamenilor în conversație.

Diferențele dintre autism și ADHD

Principalul domeniu de afectare în autism este socializarea și comunicarea. În contrast cu acest fapt, ADHD este caracterizată de dificultăți în concentrare, hiperactivitate și impulsivitate. Copiii cu ADHD pot avea dificultăți în menținerea atenției, stăpânirea impulsurilor și gestionarea energiei excesive.

Mulți copii sunt diagnosticați pentru prima dată cu ADHD în perioada în care încep grădinița, deoarece comportamentul lor contrastează cu cel al colegilor de clasă. ADHD poate determina copiii să fie neliniștiți tot timpul, să acționeze impulsiv și să le fie greu să acorde atenție. Dar unii copii cu ADHD au semne diferite - concentrându-și toată atenția asupra unei jucării, de exemplu, și nu doresc să se joace cu nimic altceva.

Pentru unii copii cu TSA, semnele sunt vizibile înainte de a împlini a doua zi de naștere. Pentru alții, semnele de TSA pot să nu fie clare până când sunt de vârstă școlară și comportamentele lor sociale sunt în mod clar diferite de cele ale colegilor de clasă. Copiii cu TSA evită adesea contactul vizual și nu par interesați să se joace sau să se implice cu ceilalți. Ei pot fi preocupați de asemănarea texturilor alimentelor sau de a face mișcări repetitive, în special cu mâinile și degetele.

Persoanele cu autism pot avea dificultăți semnificative în dezvoltarea abilităților de comunicare verbale și nonverbale. Unii pot vorbi cu dificultate sau deloc. Copiii cu ADHD pot avea dificultăți în concentrarea atenției în timpul comunicării și pot fi impulsivi în vorbire, dar, în general, nu au dificultăți semnificative în dezvoltarea limbajului.

Persoanele cu autism pot avea dificultăți în dezvoltarea și menținerea relațiilor sociale, în înțelegerea expresiilor faciale și a semnalelor sociale și în înțelegerea regulilor sociale implicite.

Copiii cu ADHD pot avea dificultăți în gestionarea impulsurilor și pot părea nepoliticoși, dar, în general, pot dezvolta relații sociale, cu toate că pot avea dificultăți în menținerea atenției în conversații sau în activități de grup.

Terapii existente pentru autism

Există mai multe tipuri de terapii și intervenții disponibile pentru persoanele cu autism, iar un plan de tratament ar trebui să fie adaptat nevoilor individuale ale fiecărei persoane. Terapiile pentru autism se concentrează de obicei pe dezvoltarea abilităților de comunicare, abilităților sociale și a celor de adaptare.

Terapia comportamentală aplicată (Applied Behavior Analysis - ABA)

ABA este o terapie intensivă și structurată care se concentrează pe schimbarea comportamentelor problematice și promovarea comportamentelor pozitive. ABA folosește principii de învățare pentru a ajuta persoanele cu autism să dezvolte abilități sociale, de comunicare și academice.

Terapia de integrare senzorială

Pentru persoanele cu autism care au sensibilitate senzorială crescută sau redusă, terapia de integrare senzorială poate ajuta la gestionarea acestor sensibilități. Terapeuții lucrează pentru a ajuta persoanele să se adapteze la stimuli senzoriali și să dezvolte strategii de reglare a acestor senzații.

Terapia de limbaj și vorbire

Pentru persoanele cu autism care au dificultăți în dezvoltarea limbajului sau în comunicare, terapia de limbaj și vorbire poate ajuta la îmbunătățirea abilităților de comunicare, vorbire și înțelegere a limbajului.

Terapia ocupațională

Terapia ocupațională se concentrează pe dezvoltarea abilităților necesare pentru a desfășura activități de zi cu zi. Aceasta poate ajuta la dezvoltarea abilităților motorii fine, a abilităților de auto-îngrijire și a altor abilități necesare pentru a deveni mai independent.

Terapia de joc

Terapia de joc poate fi folosită pentru a ajuta copiii cu autism să dezvolte abilități sociale și de comunicare prin intermediul jocului structurat și al interacțiunilor cu un terapeut specializat.

Terapia cognitiv-comportamentală

Aceasta este folosită mai des pentru adolescenții și adulții cu autism pentru a ajuta la gestionarea anxietății, a obsesiilor și a altor probleme de sănătate mintală care pot însoți autismul.

Terapia medicamentoasă

În unele cazuri, medicamentele pot fi prescrise pentru a gestiona simptomele conexe ale autismului, cum ar fi agresivitatea, anxietatea sau tulburările de somn. Medicamentele sunt prescrise și monitorizate de către un medic specialist.

Este important ca părinții și îngrijitorii să lucreze împreună cu un echipament de profesioniști specializați în autism pentru a dezvolta un plan de tratament personalizat. Cu intervenție timpurie și adecvată, multe persoane cu autism pot face progrese semnificative în dezvoltarea abilităților și în îmbunătățirea calității vieții.

Terapii pentru ADHD

Tratamentul ADHD se bazează pe abordarea individuală a nevoilor fiecărei persoane și poate include o varietate de terapii și intervenții, la fel ca în cazul autismului. Tratamentul ADHD poate implica terapii comportamentale, terapii farmacologice și modificări ale stilului de viață.

Terapia comportamentală aplicată (ABA)

În acest caz, ABA poate fi folosită pentru a ajuta persoanele cu ADHD să dezvolte abilități de autocontrol și abilități de organizare. Această terapie se concentrează pe schimbarea comportamentelor problematice și promovarea comportamentelor pozitive.

Terapia cognitiv-comportamentală

Ea este folosită, în special, pentru adolescenții și adulții cu ADHD, pentru a ajuta la gestionarea simptomelor ADHD, precum distrasibilitatea și impulsivitatea. Această terapie se concentrează pe dezvoltarea abilităților de organizare, de planificare și de gestionare a timpului.

Terapia pentru dezvoltarea abilităților sociale

Această terapie se concentrează pe dezvoltarea abilităților de interacțiune socială, cum ar fi ascultarea activă, înțelegerea regulilor sociale și comunicarea eficientă cu ceilalți.

Terapia de consiliere

Pentru copiii și adolescenții cu ADHD, terapia de consiliere poate ajuta la gestionarea stresului, a anxietății și a problemelor emoționale care pot însoți ADHD-ul.

Terapia familială

Implicarea familiei în tratamentul ADHD poate fi esențială pentru sprijinirea copilului sau a adolescentului cu ADHD. Terapia familială poate ajuta la dezvoltarea unor strategii eficiente de gestionare a simptomelor ADHD în cadrul familiei.

Terapia medicamentoasă

În unele cazuri, medicamentele pot fi prescrise pentru a ajuta la controlul simptomelor ADHD. Cele mai comune clase de medicamente pentru ADHD includ stimulantele SNC (cum ar fi metilfenidat și amfetaminele) și nonstimulantele (cum ar fi atomoxetina și guanfacina). Alegerea terapiei medicamentoase o face medicul specialist și depinde de necesitățile individuale și de răspunsul la tratament.

Modificări ale stilului de viață

Abordările non-medicamentoase pot include modificări ale stilului de viață, cum ar fi crearea unui program structurat, asigurarea unui mediu fără distrageri, menținerea unei diete sănătoase și promovarea activității fizice regulate.

Este important ca tratamentul ADHD să fie personalizat în funcție de nevoile individuale ale fiecărei persoane. O echipă de profesioniști, inclusiv medici, psihologi și terapeuți specializați în ADHD, pot ajuta la dezvoltarea unui plan de tratament eficient. Tratamentul precoce și gestionarea simptomelor pot ajuta persoanele cu ADHD să ducă o viață mai eficientă și mai satisfăcătoare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News