Regionalizarea înseamnă, pentru marele public, disputa dintre partide și baronii locali. Se spune că primarul Sibiului ar fi intrat în PNL pentru ca orașul său să ia locul Brașovului, de capitală regională. În PSD, lupta se dă între Mazăre și Oprișan. Unde să fie capitala regiunii: la Constanța sau la Focșani? Cine să o conducă: un om al baronului din Tomis sau al baronului de Vrancea? UDMR presează pentru o regiune constituită după criterii etnice,  ale cărei granițe amintesc românilor de coridorul creat prin Dictatul de la Viena. PDL nu prea contează. Feriți de spectacolul de pe scena politică, în culisele regionalizării  experții lucrează intens. Se pare că Guvernul a înțeles miza regionalizării.  Dacă nu reușește procesul, nu vor mai fi atrași bani europeni, iat țara reintră în blocaj financiar, ca în anii 90.

Specialiștii comisiei de regionalizare consideră că proiectul lui Traian Băsescu,  din 2011,  a eșuat fiindcă a propus desființarea județelor, odată cu apariția regiunilor, iar populația a respins ideea.

Baronii nu vor să dea regiunii nimic din puterea lor

Menținerea județelor va îngreuna reforma numai în măsura în care ”baronii”   refuză să transfere din atribuțiile lor către regiuni. Ei vor încerca să frâneze procesul sau să manipuleze publicul, folosind tema patriotismului local. (De fapt, cetățeanul nu pierde nimic, doar conducerile județelor ar rămâne fără o parte din ”robinetele de bani”) .

În prezent, se creionează harta noilor regiuni, urmând ca în faza a doua să înceapă discuțiile despre atribuții. Desenarea hărții se poate face doar pe baza unor criterii tehnice, împărțirea puterii se va tranșa politic, de către decidenți.

Hunedoara, în regiunea Banat

Criteriile țin cont de istorie, de cultura comunităților locale, dar și de realitățile socio-economice din prezent.  De exemplu, județul Hunedoara nu face parte din regiunea istorică Banat. Oamenii din Hunedoara și Deva nu țin, însă, cont de asta și își caută de lucru în  Timișoara.  Fluxurile comerciale urmează aceeași direcție. Ca urmare, județul Hunedoara s-ar dezvolta mai rapid alături de Timișoara, nu în regiunea sa istorică. Modelul regiunilor de dezvoltare presupune ca aceste grupări de județe să fie funcționale, să aibă un centru de atracție urbană, industrializat, care să fie plasat în centrul geografic al  zonei.

Un astfel de centru urban ar putea să contribuie financiar, dar mai ales cu specialiști,  la proiecte de anvergură, inaccesibile micilor orășele sau municipiilor dezindustrializate. Pe același model, în Moldova nu are sens o regiune în care nu este prins municipiul Iași, locomotiva care poate trage zonele periferice, sărace.

Capitala Galați-Brăila, nu Focșani sau Constanța

În regiunea de sud-est, baronii de Constanța și de Vrancea se luptă pentru a deține capitala. Nu au nicio șansă. Galați-Brăila este zona industrializată, dominantă economic și plasată în centrul regiunii, spre deosebire de Constanța, care e la periferie și de Focșani, mai slab industrializat.

Nicăieri în Europa, regionalizarea nu s-a făcut pe un singur criteriu, de pildă cel identitar, spun experții. Cu alte cuvinte, nu se pot contrui regiuni pe criteriul etnic. Nici omogenitatea nu este de dorit: s-ar grupa, astfel, săracii cu săracii și bogații cu bogații,  accentuîndu-se decalajele.

Regiunea Centru, cu capitala în Brașov, dezvoltă Har-Cov-ul

Astfel, UDMR nu are argumente pentru a susține o regiunea Har-Cov sau o variantă gen Dictatul de la Viena. Regiunea Centru ar grupa județele Alba, Brașov, Sibiu, Mureș, Covasna și Harghita. Iar capitala ar fi în centrul geografic, adică în Brașov, nu în Sibiu, situat prea departe de Harcov. În ciuda opțiunii politice a dlui Iohannis, migrația forței de muncă, sau a elevilor se face dinspre Sibiu spre Brașov, nu invers. Economic, Brașovul este polul de forță al regiunii, amplasat, cum spuneam, mult mai convenabil.

 București, o capitală regională cu 5 milioane de locuitori

Un alt rezultat inedit al studiilor privind regionalizarea privește regiunea București-Ilfov. Conform criteriilor, regiunea Muntenia ar trebui să cuprindă toate județele învecinate. Astfel, s-ar grupa București, Prahova, Argeș Dâmbovița, Ialomița, Teleorman, Giurgiu și Călărași. Regiunea ar avea 5 milioane de locuitori, la fel ca regiunea Varșovia. Normele europene recomandă regiunilor de rangul II să aibă ÎN MEDIE 0,8-3 milioane de locuitori, deci conforma regulamentului, este posibilă o astfel de zonare. Funcțional, nici nu se discută avantajele acestei mega-regiuni. Capitala ar atrage în proiecte de mare anvergură toate județele învecinate, care nu au nici fonduri, nici capital uman care să susțină astfel de dezvoltare explozivă.

 Modelul polonez, explicația unui succes european

 UE finanțează mari proiecte de infrastructură pentru a reduce decalajele între regiuni. Până acum, într-un sistem dirijat de guvern și de administrațiile locale (CJ sau primării), decalajele s-au accentuat. Modelul polonez, în care s-au creat câteva mari regiuni, a reușit cea mai mare rată de absorbție a fondurilor nerambursabile, bani cu care Polonia a realizat creștere economică în ciuda crizei.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News