Mai multe societăți farmaceutice lucrează singure sau cu renumite Universități pentru a găsi un vaccin împotriva COVID 19. Toate țările dezvoltate încearcă să fie primele care să scoată pe piață un vaccin și să-l poată oferi în masă. Evident, implicațiile economice sunt uriașe, atât pentru privați, cât și pentru statul care va reuși să fie primul care să rezolve problema pandemiei. 

New York Times are o pagină care ține evidența tuturor tipurilor de vaccin ce sunt în prezent testate (vaccinuri genetice, vectori virali, bazate pe proteine, cele care inactivează sau atenuează COVID, vaccinuri care au fost regândite pentru a proteja și împotriva COVID). Aceeași pagină permite cititorilor să vadă în ce fază a ajuns fiecare tip de vaccin, în funcție de societatea care îl produce. Momentan, există 5 tipuri de vaccinuri care sunt aprobate pentru folosirea limitată neavând încă posibilitatea de a fi produse în masă. 

Totuși, putem spera că printre cele 300 de tipuri de vaccin propuse până la această dată, cel puțin câteva vor fi considerate sigure la începutul lui 2021. Însă, chiar și cu un vaccin, nu se poate garanta că viața se va întoarce la același ritm ca înainte de pandemie. Liniile aeriene au anunțat că estimează reluarea completă a activității abia în 2023. Deci, de unde decalajul? 

Specialiști britanici citați de BBC au subliniat existența unui vaccin pe piață nu va însemna reluarea activității în toate domeniile. În primul rând, testarea în masă nu poate fi făcută peste noapte pentru a garanta că acestea vor fi sigure și eficiente, pentru toate categoriile de vârstă și/sau pentru persoanele care suferă de alte afecțiuni cronice. Mai apoi, fabricarea acestor vaccine ar lua luni de zile pentru a produce suficiente doze pentru populația mondială. Dacă aceste probleme ar găsi o rezolvare imediată, specialiștii atrag atenția și asupra problemei administrării: unele tipuri de vaccin trebuie transportate în condiții speciale (atât substanța cât și recipientul trebuie să stea constant la o temperatură de -80C.), iar administrarea lor efectivă către populație ar putea duce la haos – de cât personal autorizat ar fi nevoie și de câte doze pentru a asigura vaccinarea populației unui oraș ca București de exemplu? 

Mai apoi vor interveni probleme de ordin politic. Își pot statele asuma restricționarea turismului pe baza unor dovezi de vaccinare? Dacă Grecia a condiționat în această vara intrarea în țară de un test COVID negativ, oare această abordare va mai putea fi valabilă și în vara viitoare, de prezentarea dovezii că ești vaccinat? 

Mai mult, ce se va întâmpla cu persoanele care refuză vaccinarea? Vom obliga aceste persoane să facă vaccin pentru a le permite să profeseze în anumite domenii sau pentru a le permite să intre la supermarket? Nici o administrație nu își poate asuma impunerea forțată a unei asemenea decizii. În special pentru că încalcă drepturile omului. 

La începutul pandemiei se vorbea despre o imunizare în masă care ar fi trebuit să se producă atunci când se atingea 60-70% din imunizarea populației. În prezent, în România, conform estimărilor din presă, avem peste 2000 de cazuri în fiecare zi, asta fără a adăuga „efectul” alegerilor de duminică, ci doar din cauza începerii școlilor. În acest context, sperăm ca un vaccin să apară înainte de imunizarea în masă a populației pe cale naturală.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News