Poliţia îi caută în continuare pe autorii spargerii de la sediul Clubului Steaua, dar cele mai multe semne de întrebare le ridică faptul că nu au furat calculatoarele sau laptopurile din birourile vandalizate. O altă ciudăţenie, care duce poliţia la concluzia că s-a lucrat cu cineva din interior, este că în seara respectivă alarma nu a fost armată, ceea ce a permis spărgătorilor să intre nestingheriţi în sediu. Gigi Becali a declarat că nu ţine bani în seif, deci singura şansă ca jaful să fi ţintit casa cu bani ar fi fost o spargere în ziua meciului cu Craiova. Dacă hoţii aveau un "insider" care le-a dat pontul şi a "uitat" să cupleze alarma, de ce au încercat totuşi seiful? Informatorul ar fi trebuit să ştie că acesta e gol. De ce nu au purtat cagule, fiindcă un informator care avea acces la a alarmă ştia  că există camere de supraveghere?

Toate aceste neconcordanţe îi fac pe unii să avanseze ipoteza unei înscenări a serviciilor secrete, care aveau tehnică de interceptare montată în sediul clubului. Becali poate fi ascultat oricând, fiind implicat în două dosare (Valiza şi Sechestrarea), dar este foarte probabil să nu mai spună nimic important la telefon. O  vorbă scăpată în sediul clubului ar valora foarte mult pentru anchetatori. Operaţiuni de recuperare a tehnicii mascate în spargeri sunt frecvent folosite. În cazul Watergate, oamenii preşedintelui Nixon intraseră în sediul opoziţiei să schimbe microfoanele, când au fost surprinşi de pază, se pare după o defecţiune a unui ofiţer CIA, poreclit  ulterior "Deep Throat". În cazul senatorului Voicu, SRI şi-a recuperat microfoanele din restaurantul Select folosind o alarmă falsă cu bombă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News