Avocatul Dan Chitic a povestit cum a reuşit să participe la Liturghia de Florii, chiar dacă bisericile sunt închise enoriaşilor, prin ordonanţă militară.

Iată ce a povestit avocatul Dan Chitic pe Facebook: 

"Ușile, ușile! Cu înțelepciune să luăm aminte!
Povestire de pandemie.

Anul asta, de Florii am primit un dar extraordinar: am fost printre puținii privilegiații care am fost la Liturghie. La nivel global!

Sa va spun cum:

Duhovnicul mamei mele, cu prilejul spovedaniei și împărtășaniei particulare de care ne-am bucurat la domiciliu, mi-a făcut enorma favoare de a mă primi ca Voluntar la biserica de lângă casa copilăriei mele. Ce poate fi mai nobil și mai normal, pana la urma, decât sa fii Voluntar Domnului in Casa Lui?

Totuși această normalitate își avea Obârșia intr-un gest extraordinar, căci Am înțeles de la bun început ca gestul părintelui a fost dincolo de “normalul situației”, acesta asumându-și sacrificial de-a dreptul riscuri mari fata de autorități și aveam sa descopăr ca și fata de... protoierie (Unitate administrativă bisericească în componența căreia intră mai multe parohii)!

Duminica dimineața, pe străzi absolut pustii, până la biserica din centrul Capitalei am trecut pe lângă vreo 5-6 biserici, toate strașnic păzite de forțele de ordine: polițiști și jandarmi la poarta fiecărei biserici.

“Cert, îmi spuneam, dacă va fi Politie la ușa bisericii voi trece mai departe spre cel mai apropiat magazin”, căci la acel moment primisem doar binecuvântare sa fiu Voluntar, Contractul, pe care-l aveam in buzunar, urmând a fi semnat la sfârșitul Liturghiei.

Odată ajuns la biserica aflată peste drum de o mare secție de Politie, am constatat surprins ca nu era niciun Politist la poarta Casei Domnului. Doar ca ușa cea mare și grea a bisericii, din spatele căreia se auzeau cântările de început ale utreniei, era închisă! iar întârziasem... nu mult, dar suficient!

Bat de mai multe ori, destul de tare și insistent, dar nimic... niciun răspuns.

Dau sa plec resemnat învinovățindu-mă, nu înainte de a fi dat un mesaj părintelui. La nici câțiva pași făcuți de poarta bisericii, am primit un răspuns: “Am deschis. Va aștept!”.

Am făcut cale întoarsă și am văzut cum un alt Voluntar al Domnului a ieșit din biserica pentru a mă întâmpina. A închis cu grija poarta de la intrare și apoi ușa cea grea a bisericii cu o cheie ce semăna cu cea pe care mi-o imaginez a fi in mâna sfântului Petru.

Înăuntru... 5 oameni in strana și cei doi preoți in altar. Probabil, cea mai emoționantă și mai Misterioasa Liturghie la care am participat vreodată. Senzatia de ilegalitate nu o mai simțisem in biserica. M-am simțit pana acum troglodit, idiot, închinătorii la moaște, retrograd, reacționat și toate celelalte Etichete, asumate pe de-a-ntregul, pe care lumea le-a pus cu generozitate pe spatele creștinilor. Numai ilegalist, infractor nu.

La sfârșitul liturghiei dau sa mă duc la împărtășit. Preotul din ușa altarului îmi face un semn din cap. Nu înțeleg ce voia... când, o mâna nevazuta, m-a tras din fata treptelor altarului:

“Nu se poate acum - se transmite live pentru credincioșii care nu pot fi cu noi. Împărtășania, după...” Am plecat resemnat, mulțumit totuși de promisiune.

Întâmplarea a făcut ca imediat după otpust la usa din dreapta altarului s-au auzit niște bătăi insistente. Toți Voluntarii am tresărit: mi-am dat seama ca niciunul din noi, cu excepția unicului angajat cu acte in regula, nu aveam contractele semnate. Am fugit cu toții spre ușa cea mare și grea, pe lângă care prin ușița de la pangar se poate urca spre clopotniță, singurul loc unde ne-am fi putut ascunde. Nu a mai fost nevoie... la usa din altarul bisericii era Vasile, un alt voluntar al Domnului.

După aceasta emoție, m-am împărtășit și... am așteptat îndelung semnarea contractului meu de voluntariat.

Degeaba: după o lunga așteptare, in care începusem sa resimt acut frigul fin biserica, Parintele paroh mi-a spus scurt:
“Nu pot! Ordin de la protoierie...”

Nu știu dacă a spus sau nu adevarul... cert e ca biserica, instituția, nu mai coincide cu Biserica, trupul Domnului: pare sa se dedubleze, sa se înstrăineze de acesta. Dar despre asta va voi spune câte ceva alta data, după Învierea Domnului!"

Citeşte, aici, tot mesajul avocatului Chitic: 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News