Au curs, pe Facebook, mesajele de „La mulți ani!” limbii române, în contextul în care mulți au ucis-o de mult timp. Ce aveți, fraților, cu ea? Ce v-a făcut? De ce o torturați? De unde setea de masacru asupra limbii române? De ce o siluiți cu cratime care nu-și au locul? Ce-ar mai urla, săraca, dar nu poate că i-ați luat orice urmă de strigăt.

Am văzut critici la adresa românilor din diaspora că vezi Doamne, după ce stau și-un an în afara granițelor, uită să mai vorbească românește. Treaba lor. Nu-i neapărat despre ei textul ăsta. Dar ce pretenții să avem, în acest context, de la românii care n-au trecut granița decât vara, șapte zile, în Grecia? Românii care trăiesc în România, pe pământ românesc, care habar nu au să scrie și să vorbească în limba română!

Nu, să nu vă gândiți că mă refer doar la proștii care scriau în dreptul pozelor cu Viorica Dăncilă: analfabet-o! comunist-o! tâmpit-o! Credeam, în naivitatea mea, că-s cazuri izolate de români care n-au mai mult de trei clase. Ăștia, de fapt, n-au nici măcar bun simț. A le cere să conjuge corect un verb la timpul imperfect este ca și când le-ai cere să se mai nască o dată.

Acum vine bomba. Dar... ce te faci cu tinerii care vin din urmă? Tineri, cu facultate, cu master, pentru care orice verb care se termină în vocala i se scrie cu dublu i. Sună groaznic, nu? Este real și înfricoșător că, în 2022, există tineri care nu știu când să scrie „la" ori „sau" fără cratimă sau nu știu unde să pună o amărâtă de virgulă. Sau nu știu că înaintea unui semn de punctuație nu se pune spațiu. Acest sau ar putea fi continuat la nesfârșit, dar nu sunt aici să dau lecții de limba română.

Oamenii ăștia care, de altfel, atunci când vorbesc folosesc cinci cuvinte în engleză și două în română îți dau impresia că n-au citit mai mult de un prospect la Imodium în timp ce erau la wc.

Desigur, ei îți vor spune, pe un ton de superioritate, că nu închid ochii până nu citesc două-trei pagini dintr-un bestseller. Îți vor spune că nu ascultă manele și nici nu se uită la emisiunile de de divertisment. De fapt, ei nici nu deschid televizorul cu excepția documentarelor științifice...

E greu de crezut că un om care citește nu știe să scrie o înjurătură în limba română. Și pi#a-m-aș pe PSD/PNL/ciuma roșie/aceeași mizerie are nevoie să fie scris cu puțină politețe de clasa a doua.

Ce să mai vorbim despre jurnaliștii sau purtătorii de cuvânt ai instituțiilor oficiale care nu folosesc diacritice și, la final, ies niște fraze de toată jena? Scrierea fără diacritice poate duce la exprimări ambigue, vulgare, cu un sens şi cu un conţinut total diferit, dar deja este altă discuție când noi pornisem de la faptul că nu știm când îl scriem pe bietul „la" fără cratimă.

Textul acesta nu este scris pentru a fi luat drept model pentru o limbă română perfectă. N-am terminat o facultate de Litere, dar măcar am fost prin școala generală. Textul este pentru cei care n-au trecut de nivelul lui "analfabet-o". 

Ce bine ar fi ca, înainte să ne dăm patrioți și să ne pozăm cu steagul, să vorbim și să scriem corect românește! Și să nu uităm că politicienii sunt oglinda societății, iar când scriem: analfabet-o ne cam strigăm pe noi înșine.

De analfabeții funcțional nici nu mai vorbesc. Că ne-ar trebui ore întregi. Sunt oameni, de toate vârstele, care nu înțeleg ce aud sau ce citesc.

VEZI ȘI: Metoda simplă care te ajută să scrii corect cu doi „i”

O greșeală frecventă este nesiguranța scrierii cu doi sau trei „i” la plural, în finalul unor substantive.

CORECT: Niște membri au demisionat. / GREȘIT: Niște membrii au demisionat.

CORECT: Niște miniștri au plecat din Guvern. / GREȘIT: Niște miniștrii au plecat din Guvern.

Aceeași regulă se aplică și pentru sintagmele „niște monștri”, „niște arbitri”, „niște codri” și exemplele pot continua.

Modalitatea de verificare eficientă este înlocuirea, în gând, a acestui substantiv cu un alt substantiv care nu ridică probleme de scriere, cum ar fi „elev”, care se scrie cu un „i” sau doi „ii”: niște elevi/ elevii, a explicat profesoara Mariana Badea în cartea sa „Limba română. Gramatica pentru elevi”.

Adică, de exemplu, când nu știm cum este corect: „Niște membri de la acest partid au venit la emisiune” sau „Niște membrii au venit la emisiune”, înlocuim substantivul „membri”, cu „oameni”. Astfel, aflăm mai ușor care este varianta corectă, adică: „Niște oameni de la acest partid au venit la emisiune”, nu „Niște oamenii de la acest partid au venit la emisiune”.

VEZI ȘI: Există anumite cuvinte care se scriu cu literă mică, deși mulți le scriu cu literă mare. Știai care sunt?

Există anumite cuvinte care se scriu cu literă mică, deși mulți români credeau că se scriu cu majusculă.

Mariana Badea, profesoară de limba și literatura română, a explicat scrierea cu literă mică și literă mare a unor cuvinte.

Funcțiile, profesiile și calitățile (oricât de importante) se scriu cu literă mică: avocat, cancelar, deputat, domn/domnitor, general, han, ministru, prefect, președinte, premier, rege, primar, principe, prim-ministru, secretar de stat, senator, voievod.

Se pot scrie, ocazional, cu literă mică, unele cuvinte care, în mod obișnuit, se scriu cu literă mare, pentru a realizat un efect stilistic (ceaușescu, pcr) sau grafic (univers enciclopedic pe unele publicații ale editurii în cauză).

Se scriu cu literă mică substantivele care denumesc popoare, zilele săptămânii, lunile anului și disciplinele de învățământ. 

Toate componentele locuțiunilor pronominale de politețe se scriu cu literă mare: Sfinția Sa, Alteța Sa Regală, Domnia Sa, Excelența Voastră.

Se scrie cu literă mare numai primul element din numele proprii compuse sau numele unic care reprezintă denumirile organismelor și ale compartimentelor din instituții, cum ar fi Catedra de limba română, Direcția sau Serviciul de contabilitate.

Explicațiile fac parte din cartea profesoarei Mariana Badea - „Limba română. Gramatica pentru elevi”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News