Mirosurile, decorurile, sunetele, detaliile... toate rămân stocate undeva pentru ca mai apoi, la un stimul sau mai mulţi, să se reactiveze şi să genereze amintiri. 

Acestea sunt amprentate în creier în cel puțin două regiuni: hipocamp și cortexul prefrontal.

Un nou studiu dezvăluie acum că, în creier, o amintire complexă este compusă în mod egal dintr-un întreg și din părțile sale. Cercetătorii au descoperit că, în timp ce experiența generală este stocată în hipocamp, structura cerebrală considerată de mult timp sediul memoriei, detaliile individuale sunt analizate și stocate în altă parte, în cortexul prefrontal. Această separare asigură că, în viitor, expunerea la orice indiciu individual este suficientă pentru a activa cortexul prefrontal, care, la rândul său, accesează hipocampul pentru a declanșa întreaga amintire.

Constatările, publicate în revista Nature, evidențiază natura distribuită a procesării memoriei în creier și oferă noi perspective asupra procesului de declanșare a amintirilor, care este mai puțin înțeles decât stocarea memoriei. Studierea memoriei ca proces distribuit în creier a fost o provocare, în parte din cauza limitărilor tehnice. Priya Rajasethupathy, cercetător în neuroștiințe la Universitatea Rockefeller, și colegii săi au dezvoltat tehnici noi pentru a înregistra și manipula simultan activitatea neuronală în mai multe zone ale creierului. Au făcut experimente pe șoareci, în timp ce rozătoarele erau expuse la experiențe multisenzoriale, întâlnind diverse imagini, sunete și mirosuri în timp ce se aflau pe un coridor nesfârșit în realitatea virtuală.

Experimente pe şoareci

Cercetătorii au antrenat șoarecii să asocieze diferite camere, compuse din diferite combinații de indicii senzoriale, ca experiențe pozitive (de recompensare) sau negative (mici șocuri cu aer comprimat). Mai târziu, atunci când au fost împinși de un miros sau un sunet specific, șoarecii și-au putut aminti experiența mai largă și au știut dacă să aștepte cu bucurie apa cu zahăr sau să fie atenți la un jet de aer enervant. Experimentele au arătat că, în timp ce hipocampul și regiunea înconjurătoare erau esențiale pentru modelarea și stocarea experiențelor, caracteristicile senzoriale individuale erau trimise către neuronii prefrontali. Mai târziu, când șoarecii se întâlneau cu anumite caracteristici senzoriale, era activat un circuit diferit, informează Incredibilia. De data aceasta, neuronii prefrontali au comunicat cu hipocampul pentru a evoca memoria globală corespunzătoare. Acest lucru sugerează că există o cale specifică pentru reamintire, separată de formarea memoriei. Aceste descoperiri au implicații pentru tratamentul unor boli precum Alzheimer, unde se crede că deficitele sunt legate mai mult de reamintire decât de stocare. Existența unor căi separate de stocare și de recuperare în creier sugerează că direcționarea căilor de reamintire prefrontală ar putea fi mai promițătoare din punct de vedere terapeutic, spune Rajasethupathy.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News