Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
VIDEO "O școală bună nu este o clădire frumoasă". Prof. univ. dr. emerit Neacșu pune punctul pe ”i”. Întrebare esențială pentru elev
colaj: Unsplash, captură video
Ce face ca un sistem de educație să fie unul "bun", competent, calitativ? Cum definim "școala bună", fără de cusur?
Prof. univ. dr. emerit Ioan Neacșu, de la Universitatea din București, a fost invitat la DC Edu unde a vorbit despre calitatea învățământului din România și tot ceea ce presupune o "școală bună" așa cum ne-o arată definiția, departe de aspectul clădirii în care se țin orele de curs. "Școală bună nu este o clădire frumoasă" - spune profesorul.
Ce este "școala bună"
"Întrebarea este - la ce nivel se află o școală bună? În primul rând, o școală bună nu înseamnă o clădire frumoasă. Niciun brand. Brandul este suma componentelor calitative. Dacă o școală are o clădire frumoasă, un ambient plăcut, resurse umane și frumoase și deștepte și la clasă... Spun frumoase pentru că peste 99% din învățământul preșcolar și primar sunt prezențe feminine absolut agreabile. Procentul scade progresiv până la învățământul superior, dar și aici, la fiecare nivel, prezențele feminine își verifică vocația" este de părere prof. Ioan Neacșu.
"Deci, cel puțin aici, sistemul nostru educațional stă foarte bine - în materie de egalitate de gen, egalitate de șanse..." a concluzionat Sorin Ivan.
"Deși am putea vorbi de o feminizare puțin... nu exagerată, dar cu elemente de plus, cred că vocația feminină pentru educație se verifică și ca o zestre nativă, în continuarea celei materne. Pentru că și acolo avem structuri de educație foarte pregnante. [...] Le-aș dori mai bărbătoase uneori în relația cu elevii, mai exigente... iar exigența să fie parte competitivă cu autoexigența. Un profesor care nu are darul, harul acesta al competenței pe care și-o datorează sieși nu va fi niciodată cel mai bine apreciat.
Vorbim de trei factori care dau geneza educației - ereditate, mediu, educație - dar eu mai adaug o a patra dimensiune, și anume cea care vizează sinele, voința, puterea de a fi. Și putem obișnui lumea să răspundă la următoarea întrebare: cât datorez părinților, mediului, școlii, ție însuți/însăți... Cât? Dacă punem această întrebare vom constata că mulți dintre noi variază la nivelul procentual. Și oricare dintre noi poate să spună cât își datorează sieși.
Aici începe jocul formării și al autoformării. Întrebați copiii cât datorează educatoarei, învățătoarei, profesorului, cât datorează personalului, ambientului, grupului din care face parte, mai târziu întrebați-l cât datorează părinților... și, în final, când ajunge undeva la un nivel al autoconștientizării efortului personal, voinței, muncii, întrebați-l - dar ție cât îți datorezi? Și dacă-și datorează un procent mare înseamnă că autoeducația e la ea acasă" a explicat prof. Ioan Neacșu.
Interviul complet poate fi urmărit aici:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
