Află în articol mai multe despre politica din Marea Britanie.

Noul prim-ministru al Marii Britanii, Keir Starmer, ar trebui să urce pe scenă pentru cea mai mare victorie dintre toate. În schimb, el încearcă doar să mențină spectacolul sub control.

Keir Starmer se va adresa marți conferinței anuale a partidului său, la mai puțin de trei luni după ce a obținut un triumf electoral extraordinar. Partidul Laburist de centru-stânga al lui Starmer a revenit la putere în iulie, după 14 ani de opoziție, luând sute de locuri de la conservatori într-o victorie electorală zdrobitoare.

Starmer plănuise de mult timp un parcurs constant și nemilos către Downing Street. După ce inițial a candidat pe o platformă de unitate a partidului, el a defăimat brutal stânga laburistă în opoziție și apoi s-a concentrat pe construirea unei reputații de responsabilitate economică. 

Când a devenit prim-ministru, a promis să întoarcă pagina anilor de haos conservator și „să readucă serviciul și respectul în politică”. Partidul său s-a bucurat.

Dar primele luni de mandat ale lui Starmer au fost departe de a fi ușoare. 

Prima decizie importantă a Guvernului său în materie de cheltuieli - o reducere a ajutoarelor sociale pentru persoanele în vârstă - a eșuat în mod spectaculos, în timp ce el s-a confruntat cu acuzații de clientelism și ipocrizie, pe fondul unui război dur de informare între unii dintre cei mai apropiați aliați ai săi din Downing Street. 

Eliberarea anticipată a mii de prizonieri din închisorile supraaglomerate ale Marii Britanii a fost considerată necesară, dar cu greu populară în rândul publicului larg. În câteva săptămâni, ratingul lui Starmer în sondaje a scăzut vertiginos.

Acum, credincioșii partidului reuniți la Liverpool pentru prima lor conferință importantă de la preluarea puterii vor ca el să întoarcă pagina acestui început șubred și să arate țării că știe cum să conducă un guvern eficient.

„Nu există o disciplină a mesajului, nu există o disciplină a grilei, nu există nicio aderență la nr. 10”, s-a plâns un oficial de la Whitehall, căruia i s-a acordat protecția anonimatului, ca și altora din acest articol, pentru a vorbi deschis.

„Nici nu prea știu ce vom face săptămâna viitoare. Nu se simte bine deloc”, a mai precizat oficialul.

Ajunși la Liverpool în urma unei victorii atât de importante - chiar în momentul în care Partidul Laburist ar trebui să fie cel mai puternic - miniștrii s-au trezit, în schimb, că trebuie să răspundă la întrebări interminabile despre disfuncționalitățile din sânul Guvernului. 

Cadouri somptuoase

Mai multe povești despre cadourile somptuoase acceptate de membrii Cabinetului de la donatorul Waheed Alli, inclusiv haine în valoare de mii de lire sterline pentru Starmer și soția sa, vin în urma criticilor privind numirea de către laburiști a unor susținători politici în funcții de conducere în administrația publică.

În acest context needificator, un raport al BBC de săptămâna trecută, conform căruia șefa de personal a lui Starmer, Sue Gray, este plătită mult mai mult decât predecesorii ei, a explodat ca o bombă - ferocitatea informării de către membrii Downing Street împotriva unuia dintre ei dovedindu-se la fel de senzațională ca și substanța poveștii. 

Toate acestea, împreună cu furia continuă față de decizia Guvernului de a elimina o plată universală pentru pensionari pe vreme rece, au creat o atmosferă tulbure în Merseyside, unde plouă. 

„Nu suntem chiar în 1997”, a glumit un deputat nou ales, contrastând intrarea lor timidă în Guvern cu jubilarea care a întâmpinat prima victorie electorală a lui Tony Blair, fost prim-ministru al Regatului Unit.

Un consilier guvernamental a mărturisit că au fost „profund supărați”, atât de modul în care a fost tratată povestea donațiilor - deja supranumită „freebie-gate” în presa britanică - cât și de fluxul de scurgeri de informații dăunătoare către presă. „Ne-a luat 14 ani să ajungem aici și câțiva oameni o dau în bară”, a precizat acesta.

Un ministru al Cabinetului a adăugat că a existat un indiciu de misoginism în criticile interne la adresa lui Gray, „un lucru cu care se confruntă multe femei în vârstă aflate în poziții de putere”.

Mirosul de scandal legat de donațiile personale către membrii Cabinetului este, fără îndoială, cel mai deranjant, având în vedere că, în opoziție, Starmer a fost foarte deschis cu privire la corupția conservatorilor. La putere, el se confruntă cu acuzații că Guvernul său cade în unele dintre aceleași capcane. 

Alex Thomas, director de programe la think tank-ul Institute for Government, a declarat că Starmer „trebuie în mod clar să se ocupe de unele dintre informări - în sistemul nostru, acest tip de autoritate nu vine decât de la prim-ministru”.

Un alt motiv pentru care unii suspectează că aceste povești au câștigat o asemenea amploare este faptul că Guvernul nu are în prezent o agendă internă clară. 

Același oficial de la Whitehall citat la începutul articolului a declarat: „Când oamenii se vor uita în urmă la primele 100 de zile își vor aminti doar prizonierii care au fost eliberați, îngrijorarea cu privire la bani... Încă nimeni nu știe cu adevărat ce este Starmerismul”.

Apărătorii lui Starmer spun că răspunsul se află în cele „cinci misiuni” ale sale, platforma politică pe care toți miniștrii Guvernului au fost rugați să o realizeze. 

Josh Simons, un deputat laburist apropiat de echipa lui Starmer și fost director al influentului think tank Labour Together, a declarat: „Keir crede că a face un guvern bun înseamnă a lua misiunile în serios - este absolut în centrul proiectului acestui Guvern”.

Simons a adăugat că „nu poate fi suficientă” promovarea misiunilor.

Același ministru citat anterior a declarat că unele dintre cele mai radicale reforme inițiale ale laburiștilor, cum ar fi noile legi de naționalizare a rețelei feroviare britanice și noile drepturi pentru chiriași, nu au fost anunțate suficient de puternic de către No. 10, biroul premierului.

Tentația adepților Partidului Laburist este de a trece peste dificultățile inițiale ale lui Starmer ca fiind o furtună într-o cană de ceai, practic irelevantă atunci când Partidul Laburist se bucură de o majoritate atât de puternică chiar la începutul unui mandat de cinci ani.

În fotbal ca în politică

Un al doilea consilier guvernamental a comparat începutul nefericit cu modul în care fanii de fotbal prea emoționați văd perspectivele echipelor lor. „Când au câteva înfrângeri, toată lumea le spune că nu sunt buni - dar totul se poate schimba după câteva victorii”, a precizat consilierul. 

Totuși, poziția lui Starmer poate fi mai periculoasă decât pare. 

Luke Tryl, director al grupului de sondaje More in Common, a declarat că avalanșa de povești despre etică are potențialul de a „dăuna cu adevărat” prim-ministrului.

În mod esențial, Partidul Laburist a ajuns la putere cu o cotă istoric de scăzută a votului național, câștigând un număr mare de locuri cu majorități foarte mici.

Potrivit unei analize a Institutului Tony Blair, parlamentarul laburist are în prezent o majoritate de 7000 de persoane, în scădere față de 12000 la ultimele alegeri, care subliniază că o schimbare de 4 % împotriva laburiștilor ar însemna că partidul își pierde majoritatea în 2029.

În plus, electoratul britanic s-a dovedit a fi din ce în ce mai volatil în ultimii ani. Partidul a primit deja o lovitură în sondajele efectuate după alegeri, jumătate dintre alegători declarându-se dezamăgiți de Guvernul laburist de până acum.

Partidele precum Reform UK, pe dreapta, și Partidul Verde, pe stânga, nu ar putea decât să beneficieze de pașii greșiți din ultimele săptămâni, a avertizat Tryl. 

Între timp, conservatorii abia au început activitatea de opoziție, nefiind încă ales un nou lider care să îl înlocuiască pe Rishi Sunak.

După cum a remarcat cu tristețe un deputat laburist dintr-un loc marginal: „Există o cale foarte, foarte îngustă de a câștiga în cinci ani”.

„Guvernarea este dificilă”, a ridicat din umeri un alt nou deputat, sorbind bere la un eveniment mai puțin celebru al conferinței. „Cine ar fi crezut?”, a precizat acesta, conform POLITICO.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News