Indiferent de teoriile noastre personale, un lucru e sigur: pe măsură ce numărul de cazuri crește, oamenii sunt tot mai afectați și nu neapărat de virus, cât financiar. 

Și restricțiile economice distrug vieți

O greșeală enormă de strategie a statului român distruge viețile a sute de mii de cetățeni și frânge aripile oricăui mic antreprenor, reducându-l la nimic. Rate, copii, utilități - acestea devin grijile românului. Așa se explică și reacția față de virus și restricții. Președintele țării spunea că nu pot fi comparate viețile oamenilor cu afacerile, într-un răspuns dat la Palatul Cotroceni. Așa e, nu pot fi comparate direct, dar când restricțiile economice distrug sute de mii de vieți distrug, în realitate, milioane, pentru că fiecare om care astăzi nu mai are nimic este înmulțit cel puțin cu doi. 

Când cresc cazurile de COVID-19, noi, ca stat, stăm legat la ochi și parcă nu vedem. Nu luăm restricții din motive pur politice, pentru a ne asigura câteva voturi în plus de la electoratul pe care l-am putea atinge dacă ar purta mască sau ar sta în casă după ora 22:00. 

Măsuri sociale simple din alte state

În toate statele, europene sau nu, mai întâi s-au aplicat măsuri restrictive sociale. E drept, ei nici n-au organizat alegeri anul acesta. Dincolo de acest acest pur electoral, măsurile au fost simple, deși de neacceptat pentru românii revoltați pe botniță. Printre restricțiile sociale s-au numărat: purtarea corectă a mășții în toate spațiile publice, închise sau deschise, interzicerea grupurilor mai mari de șase persoane, lockdown după ora 22:00 - care presupune restricții de circulație, dar și închiderea restaurantelor, cafenelelor, etc. de la ora 22:00 la ora 05:00. Măsuri simple, dublate de un plan de testare național. Am văzut zilele acestea un răspuns incredibil de la noi din țară, sub forma unei întrebări: de ce să testăm, când poate da fals negativ? Cam acesta este nivelul național în fața pandemiei, din păcate. 

Modelul din Istanbul

Am fost în Istanbul. Acel Istanbul cu peste 20 de milioane de oameni. Ar fi 16 milioane. În realitate, un cetățean turc mi-a spus că ei cred că ar fi un număr apropiat de dublu, pentru că este capitala comercială a Turciei. Ca o paranteză, fără infrastructură, orașul ar fi blocat total și cred că și Bucureștiul ar trebui să ia lecții serioase de la ei în acest sens. Revenind la pandemie și restricții, în Istanbul lucrurile sunt simple: toți oamenii poartă măști peste tot, în toate spațiile închise/deschise, mai puțin în restaurante. Totul este deschis și funcționează. Dezinfectante pline, nu de formă, goale, sunt poziționate la accesul în stația de tramvai și în tramvai. Dezinfectante sunt peste tot, în magazine și spații de servit masa. Oamenii locului poartă masca în mod corect, pentru că au simțit pe pielea lor ce înseamnă să fie închiși. Europenii o poartă chiar și de rușine. Poliție e pe străzi și dă amenzi. Cum la ei nu se poate face accesul în mijlocul de transport fără a plăti călătoria, cardul de călătorie trebuie personificat într-o aplicație, chiar și pentru turiști, pentru ca autoritățile să verifice rapid dacă există persoane care au părăsit carantina.

După vreo două zile de purtat mască continuu, după plimbări de 15 kilometri pe zi, mi-am dat seama ce au vrut să spună specialiștii care au tot atras atenția că pandemia se va sfârși când ne vom obișnui să trăim cu virusul. În Istanbul, viața merge mai departe, cu mască și dezinfectant. Plus alte măsuri de natură epidemiologică pe care le ia statul. Cert e că nu se ucide economic. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News