Tabletă
Desktop
Data publicării:
Un nou studiu NASA arată modul în care călătoriile spaţiale afectează fiziologia noastră, inclusiv la nivelul creierului
Descoperire alarmantă pe Staţia Spaţială Internaţională. Ce a văzut un astronaut pe Pământ - FOTO în articol / Foto: Pixabay
Spațiul poate reprezenta un mediu ostil pentru organismul uman, din cauza condițiilor de microgravitație și alți factori care influențează fiziologia noastră, inclusiv funcționarea creierului, transmite Reuters.
Un nou studiu finanţat de NASA a oferit o perspectivă mai profundă asupra acestei chestiuni. Joi, cercetătorii americani au anunțat că astronauții care au călătorit pe Stația Spațială Internațională (ISS) sau la bordul navetelor NASA în cadrul misiunilor cu o durată de cel puțin șase luni au prezentat o extindere semnificativă a ventriculelor cerebrale - spații în centrul creierului care conțin lichid cefalorahidian.
Acest fluid incolor pluteşte în interiorul şi în jurul creierului şi măduvei spinării.Membrana arahnoidă, care căptușește creierul, îndeplinește o dublă funcție de protecție împotriva șocurilor și de eliminare a reziduurilor. Cercetătorii au efectuat scanări cerebrale asupra unui grup de 30 de astronauți și au descoperit că ventriculele cerebrale necesită trei ani pentru a se recupera complet după astfel de călătorii, indicând că un interval de cel puțin această durată este recomandat între două misiuni spațiale lungi.
'Dacă ventriculele nu au suficient timp pentru a se recupera între două misiuni consecutive, acest lucru ar putea avea un impact asupra capacităţii creierului de a se adapta la schimbările suferite de fluide în condiţii de microgravitaţie. De exemplu, dacă ventriculele au fost deja lărgite în urma misiunii precedente, ele ar putea deveni mai puţin conforme şi/sau să beneficieze de mai puţin spaţiu pentru a se extinde şi de a se acomoda la schimbările de circulaţie suferite de fluide în timpul misiunii viitoare', a declarat Heather McGregor, profesoară de ştiinţe neurologice la Universitatea Florida şi coordonatoarea acestui studiu, publicat în revista Scientific Reports.
Extinderea ventriculară asociată cu vârsta - cauzată nu de microgravitaţie, ci de atrofia creierului - poate fi asociată cu declinul cognitiv.
'Impactul extinderii ventriculare la călătorii în spaţiu nu este în prezent cunoscut. O monitorizare suplimentară pe termen lung este necesară. Această expansiune ventriculară comprimă cel mai probabil ţesutul cerebral din zonele înconjurătoare', a mai zis Rachel Seidler, profesoară de fiziologie aplicată şi chineziologie la Universitatea Florida şi coordonatoare a studiului. Absenţa gravitaţiei terestre modifică creierul uman.
'Pare să fie un efect mecanic', a declarat Rachel Seidler. 'Pe Pământ, sistemul nostru vascular are valve care previn situaţia în care toate fluidele noastre corporale s-ar scurge în picioare din cauza gravitaţiei. Dar, în condiţii de microgravitaţie, se produce efectul invers - fluidele se îndreaptă spre creier.
Cel mai probabil, această modificare a fluxului de lichide către creier duce la o expansiune a ventriculelor, ceea ce determină creierul să se situeze mai sus în interiorul craniului.
Studiul a fost desfășurat pe un eșantion de 30 de astronauți, dintre care 23 bărbați și 7 femei, cu o vârstă medie de aproximativ 47 de ani, provenind de la agențiile spațiale din Statele Unite, Canada și Uniunea Europeană. Opt dintre aceștia au participat la misiuni de aproximativ două săptămâni în navete spațiale, în timp ce optsprezece au petrecut aproximativ șase luni la bordul ISS, iar patru au rămas timp de aproximativ un an pe stația spațială. Astronauții implicați în misiuni scurte nu au prezentat nicio sau aproape nicio modificare a volumului ventricular.
Expansiunea a apărut la astronauţii implicaţi în misiuni de cel puţin şase luni, deşi nu a existat nicio diferenţă între cei care au zburat în spaţiu şase luni şi cei care au rămas pe orbita terestră timp de un an. 'Asta sugerează că majoritatea cazurilor de extindere ventriculară s-au produs în primele şase luni petrecute în spaţiu, apoi procesul începe să se reducă până în jurul pragului de un an', a explicat Heather McGregor.
Faptul că expansiunea ventriculară nu s-a agravat după şase luni ar putea fi o veste bună pentru viitoarele misiuni spre Marte, în cadrul cărora astronauţii vor trebui să petreacă doi ani în condiţii de microgravitaţie.
'Aceste rezultate preliminare sunt promiţătoare pentru sănătatea cerebrală a astronauţilor care participă la misiuni de lungă durată, dar este în continuare foarte important să studiem date RMN de la un grup mai mare de astronauţi şi să monitorizăm misiuni chiar şi mai lungi de un an', a declarat Heather McGregor.
Faptul că ventriculele cerebrale nu se extind în timpul zborurilor spațiale scurte este o veste bună pentru cei interesați de turismul spațial, afirmă Rachel Seidler, având în vedere dezvoltarea în plină desfășurare a acestei industrii. De asemenea, condițiile de microgravitație pot provoca și alte efecte fiziologice, din cauza scăderii sarcinii fizice asupra corpului uman.
Printre acestea se numără atrofia osoasă și musculară, modificări cardiovasculare, tulburări ale echilibrului din urechea internă și un sindrom ocular. Riscul crescut de cancer cauzat de expunerea îndelungată la radiația solară în călătoriile lor tot mai îndepărtate de Pământ reprezintă o altă preocupare majoră.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
