Traumele din copilărie pot avea consecințe pe tot parcursul vieții, iar acestea variază în funcție de mulți factori, printre care vârsta traumei inițiale, dacă trauma a fost un eveniment izolat sau cronic, prezența sau absența sprijinului parental sau al îngrijitorului principal, rezistența naturală a copilului, severitatea acesteia și durata traumei (sau traumelor). Indiferent de tipul de traumă, consecințele acesteia pot lăsa răni emoționale de lungă durată, care cresc riscul de a dezvolta o tulburare de atașament în copilărie și potențialul de traume relaționale la adulți, inclusiv sentimente de singurătate profundă.

Statisticile actuale despre singurătatea adulților sunt uluitoare. Peste 58% dintre adulții din SUA se consideră singuri, chiar și atunci când au o relație. Se spune că adulții tineri au șanse de două ori mai mari decât persoanele în vârstă de a experimenta singurătate, 79% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani susținând că se simt singuri. În mod similar, 42% dintre adulții cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani, „întotdeauna” se simt singuri, comparativ cu doar 16% dintre persoanele de 55 de ani sau mai mult.

Aceste statistici sunt reprezentative pentru mediile observate în prezent în S.U.A. Ratele și procentele persoanelor care au suferit abuzuri, abandon sau neglijare semnificativă în copilărie sunt probabil să raporteze proporții și mai mari de singurătate.

Sentimentele profunde de singurătate sunt de obicei raportate în istoriile de neglijare emoțională din copilărie. Semnele traumei relaționale și ale singurătății la adulți pot include:

-Dificultatea de a fi singur – nevoia constantă de stimulare sau nevoia de ceva care să distragă atenția.

-Dificultate de a se înțelege pe ei înșiși.

- Sentimente profunde de gol care pot apărea sub forme de „plictiseală”.

- Sentimente care sugerează lipsa de valoare.

- Nevoia de a fi pe placul oamenilor.

- Pozitivitatea toxică.

- Granițe inconsecvente.

-Sentimente profunde de rușine sau vinovăție.

Singurătatea poate genera și mai multă singurătate

Deoarece singurătatea este legată de sentimentele de rușine și de a nu se simți „suficient de bun”, adulții care experimentează sentimente de singurătate cronică pot deveni destul de pricepuți să o mascheze și să învețe să o ascundă. De exemplu, mulți dintre cei care se luptă cu sentimentele de singurătate pot încerca să-și compenseze în exces sentimentele vulnerabile cu pozitivitate toxică.

Ei pot deveni mai deprimați sau se pot simți mai stânjeniți din punct de vedere social, fiind nevoiți să întrețină o „mască socială”, care poate exacerba sentimentele de singurătate. Alții se pot distrage prin relații superficiale, auto-medicație sau dependențe, printre care jocurile video. De exemplu, un studiu recent a constatat că sentimentele de singurătate, depresie, anxietate și plictiseală sunt corelate pozitiv cu dependența de jocuri compulsive la vârsta adultă.

Aceste rezultate sugerează că, cu cât o persoană se simte mai deprimată, singură sau plictisită, cu atât este mai expusă riscului de a deveni dependentă de jocuri ca o modalitate de a evita sentimentele mai vulnerabile, care pot duce o persoană să se simtă mai singură.

Traumele din copilărie sunt strâns legate de multe tulburări, printre care: fobii sociale, anxietate, depresie, PTSD complex și un risc crescut pentru unele tulburări de personalitate. Aceste semnale roșii pot reduce capacitatea unei persoane de a socializa eficient. Unii s-ar putea să nu-și dorească să-și facă prieteni, în timp ce alții pot fi ostracizați sau hărțuiți, afectându-le sentimentul de valoare.

Copiii care suferă traume timpurii au adesea provocări în a se conecta cu ceilalți. Această dinamică se generalizează adesea la vârsta adultă ca răspuns la traumă al comportamentului de „fawning”, în care o persoană își ignoră și își neglijează propriile nevoi pentru a pune nevoile altora înaintea lor.

Un alt factor care poate crește sentimentele de singurătate este reprezentat de rețelele sociale. Deoarece rețelele sociale facilitează evitarea conexiunii autentice cu ceilalți, mulți adulți care se luptă cu sentimentele de singurătate ajung să-și consolideze singurătatea „conectându-se” cu alții pe rețelele sociale. Cu cât apelăm mai mult la rețelele sociale pentru a umple un gol, cu atât este mai mare riscul de a ne simți mai singuri.

În mod similar, dacă am experimentat relații narcisiste bazate pe „lovebombing”, conexiune superficială sau evitare emoțională, acestea pot face ca supraviețuitorul unei traume să fie mai puțin probabil să își asume o șansă la o altă relație de teamă să nu atragă o altă situație toxică în viața lor. Rezultatul este că sentimentele de singurătate pot crește, rezultând în continuarea retragerii sociale.

Depășirea singurătății

Calitatea relațiilor noastre depășește importanța cantității atunci când vine vorba de depășirea sentimentelor de singurătate. Învățând cum să recunoaștem ceea ce simțim, putem începe să validăm toate experiențele noastre emoționale. Prin înțelegerea mai bună a conexiunii dintre mintea, corpul și emoția noastră, ne educăm cu privire la locul unde pot fi nevoile noastre emoționale nesatisfăcute. Acest lucru, la rândul său, ne poate ajuta să reglam sentimentele mai vulnerabile pe care este posibil să avem obiceiul de a le îndepărta sau de a încerca să le evităm.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News