Pe măsură ce protestele împotriva puterilor financiare mătură lumea, știința a confirmat cele mai mari temeri ale protestatarilor care au ieșit în stradă în cele mai importante orașe ale planetei: acei 1% care conduc lumea există cu adevărat. O analiză a relațiilor dintre 43000 de corporații transnaționale a identificat un grup relativ mic de companii, în principal bănci, cu putere disproporționată asupra economiei globale.

Presupunerile studiilor au atras anumite critici, dar analiștii sistemelor complexe contactați de New Scientist spun că este nevoie de un efort unic pentru a descurca controlul asupra economiei globale. După spusele acestora, continuarea analizei ar putea ajuta la identificarea mai multor căi de a face capitalismul global mai stabil.

Ideea că un număr mic de bancheri controlează o bucată mare a economiei globale poate nu pare o știre pentru mișcarea ocupanților de pe Wall Street si protestatarilor din celelalte locuri. Dar studiul, făcut de teoreticienii sistemelor complexe la Institutul Tehnologic Federal al Elveției în Zurich, este pe primul loc peste ideologia de a identifica empiric o astfel de rețea de putere. Acesta combină matematica folosită multă vreme la modelul sistemelor naturale cu datele complete corporative de proprietate privată printre corporatii multinaționale (CMN).

”Realitatea este atât de complexă, că trebuie să se îndepărteze de dogmă, indiferent de teoriile conspirației sau de piața liberă”, spune James Glattfelder. ”Analiza noastră este bazată pe realitate.”

Studii anterioare au aflat că un anumit număr de CMN-uri dețin mari bucăți ale economiei lumii, dar au inclus doar un mic număr de companii și au omis proprietățile indirecte, deci nu putem spune cum a afectat asta economia globală - de exemplu, dacă a facut-o mai mult sau mai puțin stabilă.

Echipa de la Zurich poate. Din Orbis 2007, o bază de date care lista 37 de milioane de companii și investitori din lumea întreagă, au extras toate cele 43.060 de CMN-uri și proprietățile împărțite care îi leagă. Apoi au construit un model după care companiile au controlat pe altele prin intermediul rețelelor de acțiuni, legată cu venituri de fiecare companie de exploatare, pentru a cartografia structura de putere economică.

Lucrarea, care urmează să fie publicată în PLoS One, a relevat un nucleu de 1.318 companii cu prioritate de centralizare. Fiecare dintre cele 1.318 a avut legătură cu două sau mai multe companii, în medie 20. Mai mult, cu toate că acestea au reprezentat 20% din veniturile de exploatare la nivel mondial, se pare că cele 1318 dețin în total, prin acțiunile lor, majoritatea firmelor de fabricatie și blue chip - economia ”adevărată” - care reprezintă 60% din veniturile globale.Când echipa a descurcat rețeaua de proprietăți, s-a constatat o mare parte din aceasta duce către o ”super-entitate” de 147 de companii strâns legate - toate proprietățile lor au aparținut altor membri ale super-entității care a controlat 40 % din avuția totală din rețea. ”Într-adevăr, mai puțin de 1% din companii au fost capabile să controleze 40% din întreaga rețea”, spune Glattfelder. Cele mai multe au fost instituții financiare. Top 20 a inclus Barclays Bank, JPMorgan Chase & Co, ÅŸi Goldman Sachs Group.

Ioan Driffill de la Universitatea din Londra, un expert în macroeconomie, spune că valoarea analizei nu este doar pentru a vedea dacă un număr mic de persoane controlează economia globală, ci mai degrabă perspective sale în stabilitatea economică.

Concentrarea puterii nu este bună sau rea în sine, spune echipa din Zurich, dar conexiunile interne ale nucleului pot fi. De altfel, lumea a învățat pe propria piele, în 2008, că aceste rețele sunt instabile. ”Dacă o companie are probleme, spune Glattfelder, acestea se propagă”. ”Este îngrijorător să vedem cum sunt lucrurile conectate cu adevărat”, aprobă George Sugihara de la Institutul de Oceanografie din La Jolla, California.

Analiza ar putea ajuta la stabilitate in mod crucial, prin identificarea arhitecturii puterii economice globale. Prin găsirea aspectelor vulnerabile ale sistemului, economiștii pot sugera măsuri de prevenire a răspândirii viitoarelor prăbușiri în întreaga economie. Glattfelder spune că putem avea nevoie de norme anti-trust globale, care acum există doar la nivel național, pentru a putea limita supra-conexiunea printre TCN-uri. Sugihara spune că analiza sugerează o posibilă soluție: firmele ar trebui impozitate pentru interconectivitatea în exces pentru a descuraja acest risc.

Un lucru nu se leagă cu pretinderile unui protestatar: este puțin probabil ca super-entitatea să fie rezultatul internațional al unei conspirații de conducere a lumii."Astfel de structuri sunt comune in natură", spuneSugihara.

Nou-veniții la orice rețea preferă să se lege la membrii foarte conectați. CMN-urile cumpără acțiuni de la alții din motive de afaceri, nu pentru dominarea lumii. Dacă cresc conexiunile, crește și bunăstarea, spune Dan Braha de NECSI: în modele similare, fluxurile de bani se îndreaptă înspre cei mai conectați membrii. Studiul Zurich, spune Sugihara, ”este o dovadă puternică ce arată că regulile simple ce reglementează CTN dau naștere în mod spontan la grupuri extrem de conectate”. Sau după cum privește Braha: ”Ocuppy Wall Street susține că 1% din oameni au majoritatea avuției reflectă o fază logică a economiei de auto-organizare”.

Citește și:

Poliţia a început evacurea taberei Occupy Wall Street din New York

De Ce a fost pusă România să împrumute fix 13 miliarde de euro de la FMI? Cum sunt jefuite statele de marile bănci internaționale

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News