STARE de ALERTĂ după 15 mai. Ce RESTRICȚII sunt permise, în ce condiții și pe ce perioadă

Ordonanța de urgență 21/2004 este cea care reglementează instituirea stării de alertă pe teritoriul României. Conform acesteia, pe perioada stării de alertă, decizia privind răspunsul comun național la amenințarea care acum este reprezentată de SARS-CoV2 va fi decisă și coordonată de la nivelul Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență. OUG arată că starea de alertă ”se referă la punerea de îndată în aplicare a planurilor de acțiuni și măsuri de prevenire, avertizare a populației, limitare și înlăturare a consecințelor situației de urgență”. 

Ce restricții sunt permise în perioada stării de alertă

Conform OUG, în timpul stării de alertă, cu respectarea art. 53 din Constituție, se pot dispune ”măsuri pentru restrângerea unor drepturi sau libertăți fundamentale referitoare, după caz, la libera circulație, inviolabilitatea domiciliului, interzicerea muncii forțate, dreptul de proprietate privată ori la protecția socială a muncii, aflate în strânsă relație de cauzalitate cu situația produsă și cu modalitățile specifice de gestionare a acesteia.”

Restrângerea drepturilor și libertăților trebuie să fie proporțional cu situațiile ce le-au determinat. Acțiunile și măsurile se stabilesc ”în regulamente, planuri, programe sau în documente operative aprobate prin decizii, ordine ori dispoziții emise conform reglementărilor în vigoare.”

Conform judecătorului Augustin Zegrean, măsurile se iau pe perioada amenințării ce le-a generat: ”Constituția spune că durata stării de alertă poate să dureze cât durează starea care a determinat-o. Până când există starea de infectare a populației, se poate extinde inclusiv starea de urgență". 

Ce presupune articolul invocat din Constituție

Art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News