Luna are câteva noi povești de spus.

Oamenii de știință au publicat primele analize detaliate ale mostrelor istorice de sol și rocă lunară aduse de China de pe partea îndepărtată a Lunii în acest an.

Misiunea Chang’e-6, prima care a recuperat sol de pe partea ascunsă a Lunii, a colectat 1,9 kilograme de sol lunar cu ajutorul unei sonde robotizate în iunie, înainte de a reveni pe Pământ. Acest succes științific remarcabil a consolidat poziția Chinei ca una dintre cele mai importante puteri spațiale ale lumii.

Rocile vulcanice din eșantion datează de acum 2,8 miliarde de ani, sugerând că locul de aselenizare al misiunii robotizate a fost activ vulcanic în acea perioadă, potrivit a două studii publicate vineri în revistele Science și Nature. Eruția reprezintă un episod relativ recent de activitate vulcanică lunară, necunoscut anterior din studiile mostrelor prelevate de pe partea apropiată a Lunii de misiunile Apollo ale NASA și de cele Luna ale Rusiei, au constatat noile cercetări.

Vârsta rocii bazaltice de pe partea îndepărtată a Lunii este surprinzător de mică în comparație cu mostrele studiate anterior de pe partea apropiată, care aveau toate peste 3 miliarde de ani, a declarat Clive Neal, profesor la Universitatea Notre Dame și coautor al studiului publicat în revista Science. Totuși, mostre mai recente de pe partea apropiată, colectate de misiunea lunară Chang’e-5 a Chinei în 2020, s-au dovedit a avea o vechime de 2 miliarde de ani.

Cercetarea a mai relevat că mostrele nu conțin urme ale elementelor radioactive găsite în multe dintre mostrele din epoca Apollo.

„Vârsta relativ tânără a bazaltelor (recuperate de Chang’e-6) este surprinzătoare, la fel ca și compoziția acestora, practic lipsită de elemente radioactive”, a explicat Neal prin e-mail. Acest lucru „ridică întrebarea: «Cum și de ce au fost generate aceste magme?»”

„Aceasta este aceeași întrebare care încă se pune și despre bazaltele Chang’e-5”, a adăugat el.

"Mister nerezolvat"

Primele mostre de sol lunar, colectate în timpul misiunilor Apollo din anii 1960 și 1970, au rescris fundamental manualele de știință, dezvăluind modul în care s-a format Luna și faptul că, odată, a fost acoperită de un ocean de magmă.

„Una dintre preocupări, știți, este că am dezvoltat această poveste detaliată (despre Lună) pe baza tuturor rezultatelor Apollo,” a declarat Richard W. Carlson, om de știință emerit la Laboratorul de Științe ale Pământului și Planetelor din cadrul Carnegie Institution for Science din Washington, DC. Carlson nu a fost implicat în cercetările recente.

„Și un lucru care mereu m-a preocupat undeva în fundal este dacă această poveste se aplică doar zonei de pe Lună explorată de Apollo,” a adăugat el.

Misiunile Apollo ale NASA au aselenizat în șase locații relativ apropiate de ecuatorul lunar între 1969 și 1972, în timp ce nava spațială Chang’e-5 a aselenizat în colțul de nord-vest al Lunii. Sonda lunară Chang’e-6 a ajuns într-o regiune din vastul bazin South Pole-Aitken, un crater de impact format în urmă cu aproximativ 4 miliarde de ani.

Acum, mostrele colectate de Chang’e-6 pot ajuta oamenii de știință să exploreze diferențele dintre fața vizibilă și cea ascunsă a Lunii, deja detectate anterior prin teledetecție, prin analizarea istoriei vulcanice a părții ascunse, a declarat Qiu-li Li, autor principal al studiului publicat în Nature și profesor cercetător la Laboratorul Național Cheie pentru Evoluția Litosferei din cadrul Institutului de Geologie și Geofizică al Academiei Chineze de Științe.

Partea vizibilă a Lunii este mereu orientată spre Pământ — și astfel a fost mai ușor de studiat — deoarece Luna își finalizează rotația în jurul axei și orbita în jurul Pământului în același interval de timp: aproximativ 27 de zile.

Cercetările anterioare bazate pe teledetecție au arătat că partea ascunsă a Lunii are o topografie diferită, o crustă mai groasă, o distribuție diferită a bazaltului, precum și concentrații distincte de toriu, un element radioactiv găsit în rocă, a explicat Li.

„Asimetria dintre fața vizibilă și cea ascunsă a Lunii rămâne un mister nerezolvat,” a declarat el într-un e-mail.

Li și echipa sa au studiat 108 fragmente de bazalt conținute în două mici mostre de sol din partea ascunsă a Lunii. Majoritatea fragmentelor s-au format în urmă cu aproximativ 2,8 miliarde de ani, conform cercetărilor asupra descompunerii izotopilor de plumb din mostre. Totuși, un fragment s-a format acum aproximativ 4,2 miliarde de ani, conform studiului.

Fragmentele de bazalt analizate în studiul publicat în Science au avut, de asemenea, o vechime de 2,8 miliarde de ani. Rezultatele celor două studii sugerează că Luna a rămas în stare de topire pentru o perioadă mai lungă decât se credea inițial, a declarat Carlson.

„Nu avem o explicație clară pentru motivul pentru care Luna a rămas în stare de topire atât de mult timp,” a spus Carlson într-un e-mail. „Luna este un corp destul de mic și ar fi trebuit să se răcească destul de repede.”

Ambele lucrări au menționat că mostrele nu erau bogate în KREEP, un acronim care reprezintă potasiu (simbol chimic K), elemente rare de pământ (REE) și fosfor (P), care au fost găsite în alte mostre lunare din perioada misiunilor Apollo.

KREEP generează căldură, a spus Carlson, iar existența acestuia ar explica de ce vulcanismul a continuat pe Lună pentru o perioadă atât de lungă. El a adăugat că este interesant faptul că mostrele Chang’e-6 erau lipsite de elementele radioactive.

Cercetările viitoare ale mostrelor Chang’e-6

Aceste analize inițiale ale mostrelor de sol lunar ridică întrebări care vor necesita mai mult timp și studii suplimentare ale unor mostre adiționale pentru a fi răspunse, a declarat Neal.

Administrația Națională Spațială din China a spus că cercetătorii din afacerea Chinei vor putea aplica pentru a studia mostrele de sol la doi ani după sosirea acestora pe Pământ, urmând un precedent stabilit de NASA acum câteva decenii, în cadrul misiunilor Apollo.

Zborurile lunare Apollo s-au încheiat în 1972, dar NASA a spus că primește aproximativ 60 de cereri de cercetare pentru mostre în fiecare an. Peste 2.500 de lucrări științifice au fost publicate până în 2015 folosind datele din cadrul misiunilor Apollo, potrivit agenției spațiale.

Li a spus că cercetători străini, precum Neal, pot deja să colaboreze cu omologii lor chinezi ca parte a unei echipe, conform CNN.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News