Senatorul Titus Corlăţean, preşedintele Comisiei de Politică Externă a Senatului, vorbeşte despre relaţia României cu Turcia şi despre şansele integrării europene a acesteia.

-Are țara noastră o poziție clară în ceea ce privește aderarea Turciei la Uniunea Europeană?

-Poziția României este fără echivoc: susținem aderarea Turciei! România are interese politice, strategice și de securitate legate de Turcia. Interesul nostru este de a avea Turcia în zona europeană, democratică și prosperă, nu de a asista la o situație în care Turcia ar recurge la alte soluții. Nu mai trebuie explicat ce rol geostrategic are această țară în spațiul euro-asiatic, în relația cu Iranul, Israelul sau Siria, de exemplu. Pentru noi joacă un rol cheie în materie de securitate energetică. Gândiți-vă la Coridorul Nabucco, care nu poate exista fără Turcia. Dincolo de considerente pragmatice, avem și o datorie morală, legată de aderarea noastră la NATO. La începutul procesului, Turcia a fost unul dintre puținele state care au susținut fără rezerve acest demers.

-NATO are obiective legate de securitate, în construcția Uniunii nu ar trebui să primeze criterii ce țin de drepturile omului?

-Drepturile omului constituie un capitol important în domeniul criteriilor politice. Toate statele trebuie să corespundă acestor criterii…Dar de ce nu privim care era situația acum 10-15 ani? Am observa că Turcia a făcut mari progrese în acest domeniu. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a jalonat acest proces. Ca să îmbunătățească lucrurile, statul turc a pus în practică reforme consistente: a asigurat independența Justiției,a modificat Constituția. Deși mai sunt lucruri de făcut, există numeroase elemente pozitive pe care o evaluare obiectivă ar trebui să le ia în considerație. Dacă atitudinea statelor membre ar fi una obiectivă, s-ar putea găsi baze de accelerare a procesului de aderare, nu de întârziere a aderării.

-Cine dorește o frânare a procesului de aderare a Turciei?

-Există o tentație de a întârzia procesul, din partea unor state membre, pe fundalul unor litigii mai vechi.

-Concret?

-Grecia, Cipru, Franța…sunt lucruri cunoscute. Nu se discută însă despre riscurile pe care le implică o astfel de abordare. Pe măsură ce se tot amână lucrurile, există riscul ca, în Turcia, sprijinul populației pentru aderare să scadă. Și la nivelul clasei politice s-ar putea să apară o frustrare și ,deci, dorința de a găsi soluții în alte direcții de acțiune. Frânarea aderării ar face uitat setul de valori democratice pe care Turcia le promovează în raport cu spațiul oriental.

-Până unde se poate întinde spațiul european?

-E o discuție mai veche, începută la Consiliul Europei, când se cereau evaluări mai restrictive. Până la urmă, în această zonă au intrat multe republici ex-sovietice, deci limitarea la granițe simbolice nu e relevantă. Dar să revenim la argumente: nu uitați aspectul economic! Turcia are o economie în expansiune, are resurse importante și acest aspect nu poate fi ignorat, reprezentând o piață uriașă, capabilă să contribuie la economia Comunității.

-România a făcut sacrificii pentru aderare: a încheiat dispute cu vecinii, a semnat acorduri pe care opinia publică nu le-a agreat. Ar putea fi un exemplu pentru Turcia?

-Disputele, ca și la noi, în perioada respectivă, țin de raportul de forțe intern. Dar, dacă ar exista niște semnale mai consistente din partea Europei, s-ar putea găsi baze pentru soluții de compromis. Dinamica pare în acest moment mai degrabă înghețată, de unde rezultă o poziție conservatoare. Exemplul României poate fi invocat, dar trebuie ca partea turcă să aibă certitudinea că, dacă face compromisuri, va avea și rezultate. În cazul nostru, legătura între compromisuri și aderare era mai clară.

sursa: digitalbridges

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News