Seara de ieri ne-a adus cu picioarele pe pământ. Prea începusem să visăm frumos după prima etapă a Europa League. Să fim serioşi, acesta este nivelul fotbalistic la care suntem.

Steaua a continuat seria cenuşie-neagră a rezultatelor catastrofale din campionat în faţa unei echipe cipriote submediocre. La fel ca în meciul cu Sportul Studenţesc, „roş-albaştrii” au fost sterili în atac şi lipsiţi de inspiraţie. Ori fostul de acum antrenor Roni Levy a fost prea fricos pentru a impune jucătorilor un joc mai ofensiv, ori asta-i valorea fotbaliştilor. Mai contează? Despărţirea lui Gigi Becali de Mihai Stoica, managerul care l-a adus la Steaua pe Levy, a venit firesc. Neînţelegerile din cadrul clubului trebuiau să explodeze în cele din urmă. Pălăria a fost mult prea mare pentru tehnicianul israelian. Nici la Unirea Urziceni, în 2010, nu a arătat prea multe. De ce ar fi făcut-o acum, la un club mai mare? Locul 2 obţinut atunci cu ialomiţenii a fost mai degrabă opera lui Dan Petrescu.

Rapidiştii, vorba lui Copos, s-au înecat ca ştim noi cine la mal. Nu au jucat rău, dar mentalitatea românească i-a trădat. Le-au mai lipsit cinci minute pentru a obţine o remiză pe care chiar o meritau dacă nu făceau mult prea mult pasul înapoi. Le-au tremurat şorturile pe ei în faţa olandezilor. Au recunoscut-o chiar ei. Păcat de atmosfera de pe „Naţional Arena”. Superbă. Felicitări suporterilor!

Moldovenii lui Adrian Porumboiu s-au trezit şi ei după visul frumos de la Roma. Prea se vedeau în primăvara europeană după două meciuri. S-au mai temperat „oleacă”. Mai au de mâncat multă mămăligă până acolo.

Seara de joi a continuat-o pe cea de marţi. Oţelul Galaţi este cea mai slabă echipă românească prezentă în grupele Ligii Campionilor de când participăm la această competiţie. Mira-m-aş să reuşească să adune măcar un punct. Poate cu FC Basel, în retur, deşi eleveţienii au arătat ce pot la Manchester. Jucătorii gălăţeni sunt depăşiţi de evenimente la toate capitolele. Decât să ne facem de ruşine în halul ăsta, să râdă o Europă întreagă de noi, mai bine că de la anul echipa-campioană va trebui să joace baraj! N-avem ce căuta la masa bogaţilor cu asemenea echipe. Pentru Oţelul au contat doar banii încasaţi de la UEFA, din care vor trăi măcar trei ani de acum înainte.

Ne întoarcem la mizeriile din campionatul intern şi la scandalurile din arbitraj, la care suntem pe primul loc în lume, că de fotbal nu poate fi vorba. Asta e!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News