Maximilian Krah, candidatul principal al partidului Alternativa pentru Germania (AfD) la alegerile pentru Parlamentul European, a demisionat din conducerea formațiunii de extremă dreapta.

Decizia vine în contextul unor diviziuni crescânde între partidele naționaliste europene, care amenință să submineze câștigurile așteptate la scrutinul de luna viitoare, scrie The Guardian.

Krah, care a declarat recent pentru ziarul italian La Repubblica că din forța paramilitară principală a na##știlor, „nu au fost toți criminali”, a afirmat într-o declarație că comentariile sale sunt „folosite ca pretext pentru a dăuna partidului nostru”.

Aceste declarații controversate au determinat săptămâna aceasta partidul francez de extremă dreapta Rassemblement National (RN) să anunțe că nu va mai sta alături de AfD în același grup parlamentar european după alegerile din iunie.

Marine Le Pen, liderul RN, care a petrecut ani de zile încercând să normalizeze imaginea partidului său pentru a atrage alegătorii din mainstream, a confirmat miercuri că este necesară o „ruptură totală”, acuzând AfD că este ținut ostatic de elementele sale cele mai radicale.

„Era urgent să stabilim un cordon sanitar,” a declarat Le Pen la un post de radio francez. „AfD merge de la provocare la provocare. Acum nu mai este timp să ne distanțăm – este timpul să facem o ruptură totală cu această mișcare.”

Cele două partide domină în prezent grupul radical de dreapta și eurosceptic Identitate și Democrație (ID) din Parlamentul European, care include și Liga lui Matteo Salvini din Italia, Partidul Libertății din Austria (FPÖ) și Vlaams Belang din Belgia.

Membrii acestui grup – mulți dintre ei considerați extremiști în contextul național – sunt pe cale să devină marii câștigători ai alegerilor europene, sondajele prezicând că numărul total de locuri ar putea crește de la 59 la aproximativ 85. Grupul conservator naționalist European Conservatives and Reformists (ECR), care include Fratelli d'Italia a Giorgiei Meloni, Partidul Lege și Justiție (PiS) din Polonia, Vox din Spania, Finns și Democrații Suedezi, este de asemenea așteptat să avanseze, la aproximativ 75 de locuri.

Cu toate acestea, o mare reconfigurare a grupurilor de dreapta și extremă dreapta din Parlamentul European pare inevitabilă, cu posibila formare a unuia sau mai multor noi grupuri și puțină certitudine cu privire la modul – sau dacă – vor putea colabora.

AfD a urcat în sondaje pentru a deveni al doilea cel mai popular partid din Germania în acest an, dar sprijinul său a scăzut recent cu câteva puncte procentuale pe fondul unei atenții intense asupra politicilor sale și a comportamentului unor lideri ai săi, inclusiv Krah.

Partidul s-a confruntat cu proteste masive pe stradă la începutul acestui an, după ce liderii săi au participat la o întâlnire unde s-a discutat deportarea germanilor cu origini imigrante și din cauza acuzațiilor că ar găzdui agenți pentru Rusia și China.

Săptămâna trecută, o instanță germană a decis că serviciile de securitate interne pot continua să supravegheze AfD ca partid potențial extremist. Partidul neagă toate acuzațiile de rasism, respingând criticile ca fiind motivate politic.

Miercuri, Krah, care este investigat personal pentru presupuse legături cu Rusia și China, pe care le neagă, a spus că „ultimul lucru de care are nevoie partidul acum este o dezbatere despre mine”.

El a spus că este esențial ca AfD să-și mențină unitatea înainte de alegerile din 6-9 iunie și că „din acest motiv, nu voi mai face apariții în campanie și voi renunța la calitatea de membru al comitetului federal”.

Sondajele sugerează că RN-ul lui Le Pen va câștiga cu ușurință alegerile europene în Franța, lista partidului – condusă de Jordan Bardella – urmând să obțină 31% din voturile naționale, aproape dublu față de coaliția centristă a președintelui Emmanuel Macron.

Managerul de campanie al RN, Alexandre Loubet, a declarat marți pentru presa locală că partidul a avut „discuții sincere” cu AfD, dar Bardella a luat decizia de a se despărți de partidul german deoarece „lecțiile nu au fost învățate”. Analiștii spun că mișcarea a fost făcută clar cu gândul la politica internă, Le Pen având probabil cea mai bună șansă de a câștiga Elysée-ul în alegerile din 2027.

„Acest lucru arată că Le Pen nu îi pasă de UE sau de jocul de la Bruxelles,” a spus Mujtaba Rahman de la consultanța de risc politic Eurasia Group. „Tot ce vrea să facă este să-și lustruie imaginea internă în Franța. Totul este despre politica internă.”

Cu toate acestea, viitorul influenței colective a extremei drepte în Europa este incert. Nu este clar dacă RN intenționează să părăsească ID sau să încerce să excludă AfD – care este pe cale să câștige 16 locuri în Parlamentul European – sau cum vor răspunde ceilalți membri ai grupului.

Prim-ministrul Italiei, Meloni, a declarat în repetate rânduri că speră să unească diversele partide de dreapta din Europa, care, deși sunt de acord pe probleme precum migrația și combaterea legislației ecologice, sunt profund divizate pe alte teme, inclusiv relația lor cu Rusia.

Membrii ECR sunt în mare parte populiști, naționaliști și conservatori și au fost (sau sunt) la guvernare. Ei sunt critici față de UE, dar sunt considerați în general relativ constructivi la nivelul UE, contribuind frecvent la elaborarea legislației UE și susținând Ucraina.

Membrii ID, în contrast, sunt în mare parte de extremă dreapta populistă, mai prietenoși cu Moscova și distructivi pentru UE: AfD vorbește favorabil despre un referendum „Dexit”, în timp ce propunerile RN pentru „preferință națională” în locuri de muncă și beneficii nu sunt compatibile cu piața unică.

Ursula von der Leyen, președinta de centru-dreapta a Comisiei Europene, nu a exclus colaborarea cu ECR după alegeri, dar ar fi puțin probabil să facă acest lucru dacă grupul ar include RN – cu atât mai puțin AfD sau alți membri mai radicali ai ID, cum ar fi PVV.

Oricum, a spus Cas Mudde, specialist în populism și extremă dreaptă la Universitatea din Georgia, ruptura RN-AfD a fost „o mare decizie pentru RN și pentru extrema dreaptă a Europei. Aproape sigur va dăuna puterii lor politice deja destul de limitate în Bruxelles… Politic, ar putea deveni o victorie cu un preț mare dacă partidele rămân atât de divizate.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News