Revoluția rusă, 5 ianuarie 1918. Divorțul de democrație, păcatul originar al lui Lenin
Autor: Tudor Curtifan | Publicat pe: 05 ian 2018, 15:23
WhatsApp
DC News a discutat în exlcusivitate cu istoricul Adrian Niculescu, conferențiar universitar (SNSPA), despre ”divorțul de democrație” al Rusiei care a avut loc exact acum 100 de ani.

Pe 5 ianuarie 1918, acum exact 100 de ani, are loc reuniunea primului și singurului Parlament total democratic al Rusiei, ales prin sufragiu universal. Parlamentul se înturnește în Palatul Taurida.

Parlamentul a fost deschis numai în ziua de 5 ianuarie când tot atunci a fost suprimat noaptea cu forța armelor de bolșevici. Practic, pe „5 ianuarie se consumă de fapt momentul cel mai dramatic al Revoluției din Octombrie, divorțul de democrație”, explică istoricul Adrian Niculescu. 

Alegerie din noiembrie 1917

Lenin încerca zădărnicirea ținerii alegerilor, fără succes însă. Guvernul democratic condus de social-democratul Aleksandr Kerenski, al doilea premier al Guvernului provizoriu rus, a fixat data alegerilor pe 25 noiembrie. Lenin, a încercat să oprească ținerea alegerilor, conștient fiind de faptul că bolșevicii săi nu avea forța să preia prin vot democratic puterea. Lenin era liderul fracțiunii radicale, zisă bolșevică, din cadrul Partidului Social al Muncitorilor din Rusia, un partid în ansamblul său de orientare reformistă, dar care avea și aripa radicală, cea bolșevică. Așa se face că în 25 octombrie, bolșevicii preiau prin forță guvernarea.

G Ad:

„Definidu-se partid al muncitorilor, PSDMR, din pornire, era condamnat la un destin minoritar deoarece în Rusia muncitorii erau puțini. De la bun început partidul era unul minoritar. Lenin care conducea fracțiunea bolșevică în cadrul PSDMR reprezenta practic o minoritate în interiorul unei minorități”, a explicat istoricul Adrian Niculescu.

Kerenski, cu partidul său socialist-revoluționar, promova discursul socialist către țărani, fiind de fapt, în ciuda numelui, un partid de orientare social-democrată reformistă. Din cauză că țăranii reprezentau imensa majoritate a populației ruse, partidul lui Kerenski era clar destinat să fie marele favorit al alegerilor în condițiile votului universal pe care el îl introduce.

Dar bolșevicii au reușit să-i bolșevizeze pe soldați cu un discurs simplist, „dacă venim noi, scoatem Rusia din război și plecați acasă”. Amintim astfel că în plin Război Mondial, cu o Rusie extenuată, Lenin promitea ieșirea din război în timp ce Kerenski era pentru continuarea conflictului și accelerarea acestuia. De altfe, singurul moment când Rusia s-a bătut mai bine în război este în perioada martie-octombrie a Guvernului democratic, care se afla în simfonie și politică cu guvernele democratice ale Antantei, încetând războiul cu viteză redusă pe care îl ducea Țarul sub influența lui Rasputin.

În urma alegerilor, din cele 707 locuri în Dumă, 403 sunt câștigate de Partidul Socialist Revoluționar al lui Kerenski, un rezultat zdrobitor. Bolșevicii au obținut 168 de locuri în Parlament în timp ce liberalii prințului Lvov, Partidul Constituțional Democrat obțin 77 de locuri. Conservatorii ruși, partidul țariștilor obține doar 4 locuri în Parlament iar restul sunt ocupate de minoritățile naționale.

„Lenin nu știa cum să scape de Parlamentul democratic deoarece, fiind încă foarte firavă puterea lui, nu a putut bloca ținerea alegerilor și nici reunirea Parlamentului, dar între timp a creat CEKA, poliția politică, un instrument împotriva Parlamentului. Păcatul primordial al bolșevismului este deci divorțul de democrație. El a vrut să blocheze alegerile. Nu a reușit și a lansat acea lozincă sinistră, ”toată puterea în mâna sovietelor”, ca replică al cuvântului de ordine al democrației ruse, care spunea că s-a terminat cu provizariatul, ”toată puterea în mâna Dumei Constituante”. Știa că e minoritar și atunci intenționa să se impună prin aceste consilii născute în insituții, prin soviete care sunt niște organisme spontane, inponderabile și cu geometrie variabilă din punct de vedere numeric, care se pretau perfect ambiției lui Lenin de a, chipurile, depăși ”democrația formală”, bazată pe artimetică și a crea teoretic un sistem și mai bun decât aceasta. Sovietele sunt sociologic similare unor grupuri informale de chibiți care se constituie spontan ori de câte ori are loc un eveniment excepțional, de exemplu unui accident rutier sau chiar o Revoluție, cum a fost și la noi în 22 decembrie 1989”, a explicat Adrian Niculescu.

5 ianuarie 1918, dizolvarea Parlamentului și ”ruptura cu democrația”

Pe 5 ianuarie au avut loc ciocniri la intrarea în Parlament. Atmosfera era una foarte tensionată. În urma ciocnirilor a existat și un mort, o studentă socialistă revoluționară pe nume Gorbaciovkaia (ciudată ironie a Istoriei în ceea ce privește numele, cum spune istoricul francez Stephan Courtois), ucisă pe scările Parlamentului rus în timpul confruntărilor.

Reunit în urma alegerilor libere în care au participat nu mai puțin de 44 de milioane de ruși, în condiții de iarnă grea, Parlamentul, ținând cont de tulburările din stradă, provocate de bolșevici, hotărăște să legifereze în ședință continuă pentru a da legitimitate.

Ei vor lua patru măsuri fundamentale.

În primul rând se abrogă toate decretele Guvernului bolșevic deoarece acesta devenise nelegitim. Lenin a fost ales doar vicepreședintele adunării (la atâta îi dădea dreptul numărul său de deputați aleși!). ”Pentru Lenin care conducea Guvernul era umilitor să fie numai vicepreședintele adunării”, spune Adrian Niculescu. Tot atunci, acum exact 100 de ani, Duma Constituantă decide să proclame denumirea oficială a statul democratic rus: Republica Democratică Federativă Rusă. În schimbul decretului leninist asupra pământului de exproriere totală, se va adopta proiectul de lege socialist revoluționar asupra pământului care prevede, de facto, o reformă acrară ce împroprietărește țăranii, dar nu le oferă proprietatea totală, ei neavând voie să vândă pământul. Acestă lege, în 1988, Gorbaciov, impresionând lumea, va anunța în mod spectaculos că o va repune în vigoare și rezolvă problema agrară în URSS

În sfârșit, președinte al Adunării, care însemna de fapt al Rusiei, este ales fostul ministru al Agriculturii din guvernul Kerenski, Viktor Chernov, dovadă a faptului că Agricultura reprezenta un minister cheie pentru Rusia. ”Chernov venea din Partidul Socialist Revoluționar al lui Kerenski care avea multe asemănări ideologice, ar fi echivalentul rusesc al Partidului Țărănist al lui Ion Mihalache”, explică Adrian Niculescu.

Dar ceea ce i-a lovit extrem de puternic pe bolșevici a fost decizia Parlamentului de a dezavua delegația care la Brest-Litovsk ”vindea Rusia”, delegație sub conducerea lu Trotsky care negocia ieșirea Rusiei din război, explică Adrian Niculescu. Prețul ieșirii din război era uriaș, Rusia pierzând trei sferturi din teritoriul european, tratatul de pace fiind în realitate o capitulare necondiționată.

„Lenin și-a dorit un singur lucru. Să facă experimentul bolșevic cu orice preț, undeva pe o talpă de pământ. Acest experiment urma să aducă, în opinia bolșevicilor, paradisul pe Pământ și toate conflictele, inclusiv războiul mondial, urmau să pălească în fața acestei idei mesianice. Să se instaureze fericirea pe pământ. De fapt a fost infernul.

Talpa de pământ a fost alesă între Sankt Petersburg și Moscova. Restul, Ucraina, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Belarus, statele baltice, Finlanda, toate sunt date. Inclusiv Basarabia (asta a fost șansa noastră) a fost cedată în schimbul acestei utopii transformată în crimă”, a mai explicat Adrian Niculescu.

Dezavuarea delegației care trebuia să scoată Rusia din război i-a deranjat în cel mai înalt grad pe nemți care erau singurii beneficiari ai păcii având în vedere că până atunci luptaseră pe două fronturi. Prin scoaterea Rusiei din război, de fapt capitularea necondiționată, Germania era câștigătoarea virtuală a războiului mondial.

Cu ajutor german și al franctirorilor baltici, bolșevicii intră peste Parlament la ora 5 dimineața, în noaptea dintre 5 și 6 ianuarie. Parlamentul este dizolvat prin forța armelor. El nu se va mai reuni niciodată în ciuda mai multor tentative ale forțelor albe din timpul Războiului Civil.

”Alegerile și dizolvarea prin forță a celei de-a Cincea Dume constituie cel mai rușinos și ocultat episod al Revoluției bolșevice. Abia 75 de ani mai târziu, în 1993, după prăbușirea URSS, se va reconstitui o altă adunare parlamentară sub numele de Dumă sub administrația Elțin, într-un fel sau altul ele continuă până azi. Duma nu mai e un cuvânt exotic”, a concluzionat Adrian Niculescu.

Ca o ironie a istoriei, data de 5 ianuarie este și data când începea să fie inițiată primăvara de la Praga, fiind ales reformatorul Aleksandr Dubcek, un necunoscut la vremea respectivă, mai amintește istoricul.

[citeste si]

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?
Crossuri parteneri
DCBusiness.ro
DCBusiness.ro
DCMedical.ro
DCMedical.ro
StiriDiaspora.ro
StiriDiaspora.ro
DefenseRomania.ro
DefenseRomania.ro
Spectacola.ro
Spectacola.ro
Astrosens.ro
Astrosens.ro