Din discuția cu jurnalistul Ciprian Vîrlan aflăm de fapt cât de greșit ne raportăm, în România, la atitudinea conaționalilor care pleacă în străinătate, își abuzează sau neglijează copiii așa cum făceau prin țara natală, dar apoi sunt surprinși că ajung într-un loc unde serviciile de protecție socială chiar își fac datoria.

Faptul că la fiecare caz demonizăm autoritățile străine care dispun măsurile acestea arată cât suntem atât de obișnuiți cu violența împotriva copiilor.

Iar în timp ce le plângem de milă părinților violenți și neglijenți, ies pe bandă rulantă studii care arată că în România abuzurile sexuale împotriva copiilor au crescut de 6 ori în ultimii 10 ani (Salvați Copiii), că în fiecare oră doi copii sunt victime ale violenței (doar din rapoartele autorităților noastre), sau că un copil din doi a fost lovit cel puțin o dată de familie (alt studiu Salvați Copiii).

FOTO: Pexels

Au fost sau nu abuzive serviciile sociale britanice

Ciprian Vîrlan, pe lângă faptul că e jurnalist, lucrează în paralel la un spital din Londra și cunoaște modul în care operează serviciile sociale acolo. Întrebat dacă putem vorbi de un abuz al autorităților în acest caz, acesta a declarat:

„Noi nu putem afla momentan poziția autorităților pentru că legea e foarte strică în Marea Britanie și serviciile sociale nu au voie să împărtășească informații detaliate cu privire la abuz, în condițiile în care victimele sunt minori. Se speculează faptul că unul dintre copiii acelei familii ar fi fost grav rănit, iar părinții ar fi refuzat internarea la spital. Dacă e adevărat sau nu, asta nu schimbă cu nimic datele problemei.

Serviciile sociale din Marea Britanie nu comit abuzuri, din contră, sunt mult prea răbdătoare pentru gustul britanicilor, care ar vrea cât mai puțini asistați. În momentul de față, în Marea Britanie sunt aproape 7 milioane de oameni asistați social, cel mai probabil printre ei se numără și familia de români despre care vorbim. Sunt cel mai probabil români care au apucat să vină înainte de Brexit, au obținut drept de locuire când regulile erau mai ușoare, iar acum stau pe banii contribuabililor fără să muncească. Copiii, cel mai probabil, nu se duceau la școală, iar ăsta în sine e un motiv suficient din punct de vedere legal pentru ca ei să ajungă în grija statului.

Cel mai probabil vorbim despre un caz, la fel ca aproape toate de aici, unde au existat consilieri care s-au dus la părinți înainte, le-au oferit resurse pentru a se descurca, i-au îndrumat pentru a-și îndrepta situația materială. Dar în urma unui episod de violență, dacă mai ai și copii în condițiile în care familia nu produce nimic și e asistată social, e imposibil să îți mai păstrezi drepturile părintești. Trebuie să dovedești că ai cum să îi crești, la fel ca în România.

Din experiența mea de cadru medical, sunt condiții extrem de dificile în urma cărora îți poți pierde copilul pur și simplu, fără să primești îndrumare înainte ca statul să îl ia în grijă. Eu, de pildă, am fost martor al unui astfel de caz, când o femeie se droga în spital cu copilul în brațe. Atunci, da, copilul a fost luat de stat pe loc, dar chiar și în situația aceea mama a primit apoi îndrumare pentru a cunoaște pașii necesari pentru a redobândi drepturile părintești. Nu există să îți „răpească” statul copiii sau să îți pierzi drepturile părintești abuziv.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News