Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Rămășițele unei "planete îngropate", găsite în adâncurile Pământului. Teoria coliziunii Theia. "Luna noastră s-a întors literalmente pe dos"
Foto: Freepik
Un nou studiu al minereului metalic din adâncul Lunii oferă noi dovezi că satelitul natural al Pământului a fost format de o planetă antică care s-a ciocnit de Pământ cu mult timp în urmă.
O planetă de mărimea planetei Marte, numită "Theia", s-a transformat în fragmente de lavă fierbinte la impactul cu Pământul. Oamenii de știință cred că a avut loc o ciocnire interplanetară în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani.
În timp ce o parte din rămășițele planetare ale planetei Theia par să fie îngropate sub formă de "pete" dense și masive, adânc sub plăcile tectonice ale Africii și Oceanului Pacific, mai mulți cercetători au declarat că dovezile privind locul unde s-a dus restul planetei Theia după această coliziune au rămas evazive.
Dar acum, noi date furnizate de nava spațială GRAIL (Gravity Recovery and Interior Laboratory) a NASA au descoperit depozite mari de minereu de titan și fier la adâncime sub suprafața lunii, sugerând că celelalte rămășițe ale Theiei au format, de fapt, o lună a Pământului.
Geofizicianul Adrien Broquet de la Centrul Aerospațial German din Berlin a descris descoperirile NASA GRAIL ca fiind de-a dreptul „hipnotizante”.
Noua lucrare a echipei sale, publicată în luna aprilie a acestui an în revista Nature Geoscience, se concentrează asupra „anomaliilor gravitaționale” aflate în adâncimea suprafeței lunare: "buzunare" dense și grele de materie identificate de senzorii navei spațiale GRAIL.
"Analiza acestor variații ale câmpului gravitațional al lunii ne-a permis să tragem cu ochiul sub suprafața lunii și să vedem ce se află dedesubt", a declarat Broquet.
Sub scoarța lunară există două porțiuni dense care se potrivesc cu depozitele de titan și fier din teoria Theia
Sub scoarța lunară, în regiunea dintre scoarță și nucleu, cunoscută sub numele de manta, nava GRAIL a detectat două porțiuni dense care se potrivesc cu depozitele de titan și fier "ilmenit" care ar exista dacă teoria impactului Theia ar fi corectă.
După coliziunea probabilă a planetei Theia cu Pământul și după ce fragmente din această planetă pierdută au fost îngropate adânc sub scoarța terestră, bazinele de lavă cu titan și fier greu de la suprafața lunii au început să se scufunde mai adânc spre miezul acesteia, împingând rocile mai ușoare în sus.
"Luna noastră s-a întors literalmente pe dos", a declarat coautorul lui Broquet, Jeff Andrews-Hanna, geofizician la Laboratorul Lunar și Planetar al Universității din Arizona.
Modelele computerizate ale colegului lor, Nan Zhang de la Universitatea Peking din Beijing, au oferit cadrul inițial pentru teoria lor conform căreia materialul bogat în titan ar exista în adâncul lunii ca urmare a originii acesteia ca bucăți ale planetei Theia.
"Când am văzut aceste predicții ale modelelor a fost ca și cum s-a aprins un bec", a spus Andrews-Hanna.
"Vedem exact același model atunci când ne uităm la variațiile subtile ale câmpului gravitațional al lunii, dezvăluind o rețea de material dens care se ascunde sub crustă", a spus el.
Pe Pământ, două regiuni la fel de dense și neobișnuite de la baza mantalei planetei sugerează o coliziune interplanetară cu "Theia"
Pe Pământ, două regiuni la fel de dense și neobișnuite de la baza mantalei planetei noastre - cunoscute sub numele de Large Low Velocity Provinces (LLVP) - au acreditat, de asemenea, teoria conform căreia o coliziune interplanetară "Theia" a creat luna noastră.
O LLVP este situată sub placa tectonică africană, iar cealaltă sub placa tectonică a Pacificului, așa cum a fost măsurată cu ajutorul unui echipament seismic similar celui folosit pentru detectarea cutremurelor.
Existența lor a fost stabilită atunci când geologii au constatat că undele seismice au încetinit dramatic la o adâncime de 2.900 km (1.800 mile) în cele două regiuni, ceea ce diferă de alte părți ale Pământului. Oamenii de știință cred că materialul din aceste LLVP este între 2 și 3,5 procente mai dens decât mantaua înconjurătoare a Pământului.
Anul trecut, cercetătorii conduși de Institutul de Tehnologie din California au venit cu ideea că aceste LLPVP ar fi putut evolua dintr-o cantitate mică de material teian care a pătruns în mantaua inferioară a Pământului antic. Pentru a susține această idee, aceștia i-au cerut profesorului Hongping Deng, de la Observatorul Astronomic din Shanghai, să exploreze această idee cu ajutorul metodelor sale de pionierat în domeniul dinamicii fluidelor computaționale.
După ce a efectuat o serie de simulări, profesorul Deng a descoperit că, în urma impactului care a dus la formarea lunii, o cantitate semnificativă de material "teian".
"(...) Putem deduce compoziția materială și dinamica orbitală a Pământului primordial, a 'Gaiei' și a 'Theiei' ", a declarat coautorul lui Deng, Qian Yuan, un geofizician de la CalTech care a lucrat, de asemenea, la acest proiect.
Broquet a declarat că speră ca viitoarele misiuni NASA pe Lună, precum cele programate în cadrul programului Artemis, să poată efectua măsurători seismice similare: primele date seismice de pe Lună pentru a confirma mai bine teoria coliziunii Theia.
"Misiunile viitoare, cum ar fi cele cu o rețea seismică, ar permite o mai bună investigare a acestei teorii", a declarat cercetătorul, conform Daily Mail.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
