A murit monseniorul Michele Basso, custodele comorii ascunse în cupola Domului de la Vatican
Data actualizării:
Data publicării:
Autor: Andrei Itu
WhatsApp
A murit preotul custode al misterului celor 30 de lăzi cu opere de artă ascunse în cupola Sf. Petru de la Vatican
A murit preotul custode al misterului celor 30 de lăzi cu opere de artă ascunse în cupola Sf. Petru de la Vatican
Monseniorul Michele Basso a murit în apartamentul său de lângă Bazilica Vaticanului, suferind, probabil un infarct.

Ieşirea din scenă a acestui singular colecţionar care duce cu el în mormânt misterele asociate unui incredibil şi fabulos depozit de lucrări de artă, pe care le deţinea, lasă în urmă o poveste fără final.

Colecţia sa de opere de arta conţine zeci şi zeci de piese antice asupra cărora cântăresc suspiciuni grele, investigaţii interne şi, desigur, jena tăcută a autorităţilor Vaticanului, deoarece până în prezent nu s-a aflat câtuşi de puţin care este originea acelor comori.

Cardinalul Mauro Gambetti, un franciscan, nou protopop al bazilicii de mai puţin peste un an, moşteneşte o problemă pe care înaintea sa a încercat să o gestioneze predecesorul său, cardinalul Angelo Comastri, care, după o serie de încurcături administrative, a fost demis rapid de Papa Francisc.

Fabuloasa colecţie Basso fusese ambalată şi securizată în aproximativ treizeci de lăzi rezistente la foc, plasate într-un loc super sigur. Au fost sigilate cu autorizaţia Secretariatului de Stat şi plasate într-o încăpere de sub cupola bazilicii. În interiorul lăzilor se află aproximativ şaptezeci de piese de material arheologic, statui din marmură şi lemn, picturi pe pânză, tăbliţe gravate în cupru şi schiţe realizate pe hârtie. Probabil, cea mai interesantă lucrare din această colecţie misterioasă este o copie minunată datând de la începutul secolului al XX-lea a faimosului crater Euphronios, al cărui original etrusc este păstrat în Muzeul Villa Giulia.

După ce a fost furat în 1971 de profanatorii de morminte, exportat ilegal în SUA şi cumpărat de New York Metropolitan, craterul a fost subiectul unui conflict diplomatic cu Italia. Acum, copia aflată în mâinile Vaticanului riscă să pună totul în discuţie, pentru că ar infirma data descoperirii originalului pe care Muzeul Metropolitan a fost nevoit să-l returneze. Dacă adevăratul crater a fost găsit abia în 1971 într-o săpătură clandestină de lângă Cerveteri, cum este posibil ca la Vatican să existe o copie realizată la sfârşitul secolului XX?

Un mister care mai devreme sau mai târziu va trebui să fie dezlegat de către Secretariatul de Stat. Cufărul cu comori încuiat în cutiile verzi voluminoase de diferite dimensiuni fusese văzut la acea vreme şi de secretarul de stat, cardinalul Pietro Parolin. Apoi, chestiunea a fost muşamalizată, în timp ce monseniorul Basso continua să le repete celor care îi cereau informaţii despre originea acestei comori, că totul era în regulă.

Obişnuia să povestească că a reuşit s-o acumuleze încă de la începutul anilor 90, dar uita să spună că în anii 2000, acele lucrări îi dăduseră bătăi de cap de natură juridică. În acea perioadă, ajunsese în centrul unei anchete a parchetului de la Roma, anchetă care a fost apoi arhivată şi a ajuns în neant.

De atunci, ciclic, cu discreţie, la Vatican s-au mai făcut diverse tentative de a găsi cheia problemei şi a înţelege originea acelui depozit de opere de artă. Între timp, având în vedere şi valoarea sa comercială, s-au făcut demersuri pentru a realiza un fel de inventar şi a depozita lucrările, fără a fse ace prea multă publicitate, într-una dintre zonele mai puţin accesibile ale bazilicii.

Au făcut parte acele bunuri din colecţii private moştenite de Basso? Au fost cumpărate legal de-a lungul timpului, sau erau moşteniri rămase de la mănăstiri, instituţii religioase, daruri primite de la binefăcători sau bunuri ecleziastice niciodată catalogate? Există pânze din şcoala lui Mattia Preti, schiţe de Pietro da Cortona, mese din lemn realizate de Guercino, Golzius, Pasqualotto, precum şi sculpturi din lemn din secolul al XVII-lea şi chiar o sculptură din marmură albă inspirată de Prizonierii lui Michelangelo. Pânze autentice, amestecate şi cu diverse falsuri, realizate de falsificatori foarte pricepuţi care lucrau la Roma. Printre obiecte se numără şi câteva exemplare de vase etrusce şi romane reproduse atât de bine încât par autentice, printre care şi celebra copie a Vazei Euphronios, cu o valoare comercială de 15.000 de euro.

La Roma, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, reproducerea artefactelor romane sau etrusce cu toate micile lor detalii devenise aproape o modă. Abilitatea unor maeştri artizani a dat naştere unor falsuri atât de extraordinare încât au şi o piaţă internaţională înfloritoare.

În urmă cu doi ani, Papa Francisc dăduse instrucţiuni să se înceapă o inspecţie internă a managementului de la Fabbrica di San Pietro (instituţie a Bisericii Romano-Catolice responsabilă de conservarea şi întreţinerea Bazilicii Sf. Petru) încredinţând această misiune unui sacerdot în care avea mare încredere. Întrebat despre picturi, don Michele Basso a răspuns publicaţiei Il Messaggero: Am donat totul la Fabbrica di San Pietro. Acum nu mai sunt eu proprietarul. Nu mai ştiu nimic despre asta. Dar cum aţi acumulat această comoară? E ca şi ai avea foarte mulţi pantofi în dulap. Unele au fost cumpărate, altele au fost dăruite, scrie Rador.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?
pixel