Și când zic la fiecare pas, o zic la propriu. În București, situația este dezastruoasă. Și dacă nici măcar Capitala nu este adaptată oamenilor cu nevoi speciale, vă puteți da seama cât de rău este în orașele mai mici, ca să nu mai vorbim de zonele rurale. Cum merge la baie un om în scaun rulant într-un WC din fundul curții?

Dar revenind la subiect. Bucureștiul este total neprietenos cu oamenii care nu pot merge. Bordurile sunt prea înalte, trotuarele sunt măcinate de tot felul de denivelări și gropi, rămpile de acces, acolo în puținele locuri unde există, sunt făcute astfel încât dacă tot ești în scaun, să îți rupi, eventual, și gâtul din cauza faptului că sunt făcute de zici că dai vreo probă la un sport extrem când le folosești. Singura soluție care le rămâne este să meargă pe șosea, printre mașini, sperând că nu îi vor fi loviți.

Am surprins o imagine din Sectorul 6, din București, pentru a arăta cum circulă aici oamenii cu dizabilități. Bulevardul Dezrobirii, ca multe altele, sunt total neprietenoase cu acești oameni. În Capitală, ce-i drept, nu mai poți circula indiferent cu ce te deplasezi - cu mașina, pe picioare sau cu scaunul rulant. Pe Bulevardul Dezrobirii, indignarea este și mai mare cu cât poți traversa, în unele părți, o bordură, dar când ajungi la capătul ei, te așteaptă  una pe care nu o poți trece.

Oamenii ăștia votează, plătesc taxe și impozite și sunt tratați de parcă nu există, într-o capitală europeană. Ce-i drept, ignorața nu trebuie aruncată total pe spatele autorităților care nu fac nimic pentru ei. În general, oamenii sunt nepăsători la nevoile celor speciali. De exemplu, în blocul în care stau, dezvoltatorul a făcut, la intrare în imobil, un lift pentru persoanele cu dizabillități, iar fix în fața lui... un loc de parcare. Efectiv liftul și locul de parcare sunt lipite. Dar măcar există acest lift special și problema se poate rezolva cumva. În schimb, blocurile făcute în epoca lui Ceaușescu nu au prevăzute rampe de acces. S-au făcut, ulterior, la cerere, cu multă presiune, dacă în blocul respectiv era un locatar în scaun. În România, dacă ești în scaun cu rotile, îți e destul de greu să fii independent, în schimb, în alte țări, autoritățile au făcut în așa încât nimeni să nu se simtă ”handicapat”.

Iar pe strada Stupca (și pe alte atâtea străzi) din București, mașinile zac pe trotuar. Nici nu e nevoie să fii în scaun rulant ca să fie asta o problemă de acces. Este suficient să nu ai talie de viespe ca să nu poți merge pe trotuar:

La urma urmei, nu știu de ce mă mir așa tare că Bucureștiul este un mediu total nepotrivit pentru oamenii în scaun rulant. Să nu uităm ce spunea Nicușor Dan, primarul Capitalei: „pensia de handicap este o pomană socială”. Așa că ce pretenții să mai avem să se schimbe ceva în București și pentru oamenii în scaun rulant dacă mereu au fost tratați cu indiferență. Habar nu am dacă poza asta îl va afecta emoțional pe Nicușor Dan, dar măcar de l-ar impulsiona 1% să facă din București un oraș accesibil tuturor. Nu e așa complicat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News