În lume sunt cunoscute doar două feluri comestibile ale acestui fruct. Este vorba de varianta peruviană, pe care o găsim de vânzare și în supermarketuri din România, dar și de varianta autohtonă a acestui fruct, Physalis Alkekengi, pe care o putem întâlni rar la marginea pădurilor, în zonele din apropierea câmpurilor.

Physalis Alkekengi crește în spații luminoase și însorite. Popular, i se spune cireașă de pământ, păpălău, babunschi, boborea, buruiana bubei, cireașa evreului, pepele, puturoasă, gheorghinar etc și, din păcate, nu se găsește în comerț pentru că nu sunt cultivatori interesați de ea.

Și e păcat, pentru că varianta de Physalis aclimatizată sălbatic în România este chiar mai bogată în vitamine și antioxidanți decât surata ei peruviană.

Orice variantă alegeți, trebuie să țineți cont că doar fructul este comestibil, restul plantei fiind otrăvitor!

Date fiind gustul și compoziția asemănătoare cu cele ale cătinei, în alte țări i se mai spune și cătină incașă.

Conține vitamine, antioxidanți și minerale

Fructul de Physalis arată ca o roșie mică de un galben-portocaliu intens (aceeași culoare ca a cătinei) și este învelit în frunze care formează, în jurul său, o teacă protectoare,a semănătoare unui lampion chinezesc.

În principal, Physalis conține multă vitamina A și C (două ori mai mult decât o lămâie și de 20 de ori mai mult decât o portocală), care îi dă, de altfel, gustul asemănător cu al cătinei.

Apoi, fructul mai conține vitamina P - care are proprietăți antiinflamatorii, antioxidante și antivirale -, dar și un complex de vitamine B, inclusiv B12 care este rar întâlnit în fructe sau legume.

Pe lângă ele, physalis mai conține: calciu, fier, acid citric, licopen, potasiu, zaharuri și nutrienți (auroxanthin, mutatoxanthin, zeaxanthin), substanțe amare precum fisolina, solanina, alcaloizi, polifeoli, melatonină și carotenoide (care sunt bune pentru sistemul imunitar și sunt cele care-i dau culoarea), dar și proteine în proporție de circa 16%.

Se poate consuma ca atare sau în diferite combinații de smoothie. Din physalis se poate face gem, poate fi folosit la prăjituri, în salate de fructe sau poate fi uscat (se stafidește) și mâncat în combinație cu cereale integrale și lapte, dimineața.

În ce afecțiuni este indicat

Bogat în carotenoide și polizaharide, ajută la îmbunătățirea sistemului imunitar. Apoi, să nu uităm că el conține 18 aminoacizi, între care sunt incluși toți cei 8 aminoazici esențiali.

Așadar, proprietățile curative sunt date de antioxidanții prezenți în cantitate mare în physalis, care împiedică îmbătrânirea prematură.

Efecte benefice are și melatonina din conținutul său, care previne bolile degenerative.

De asemenea, physalis are și proprietăți diuretice, antidiabetice, antihipertensive, antiinflamatorii, antibacteriale și antimicrobiane, antireumatice, antispasmodice, expectorante, laxative și chiar și sedative.

Physalis poate fi adjuvant în alimentația bolnavului cu febră, probleme urinare, infecții ale tractului urinar, reumatism, artrită, pietre la rinichi, enurezis, depresie, constipație, diaree, epilepsie, icter, cancer (inclusiv leucemii sau cel de prostată), malarie, astm, hepatită, dermatită sau cu gută.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News