Atunci când părintele sau educatorul are pretenția ca cel mic să asculte, trebuie să analizeze în ce măsură și ei fac ceea ce i se solicită copilului, mai ales atunci când volumul de informații vine în cascadă, iar atenția se centrează pe ascultare pentru a înțelege, nu pentru a reține. Într-un al treilea capitol dedicat ascultării active, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educație, atrage atenția că există mai multe tipuri de ascultare în funcție de scopul urmărit: de a înțelege, de a reține, de a analiza și de a evalua conținutul sau de a dezvolta relații (ascultarea empatică).

Empatia presupune să te pui în „papucii” celuilalt, să vezi viața cu ochii celuilalt, să înțelegi și să accepți, de aceea, profesorul universitar Pânișoară, arată un set de reguli pe care fiecare părinte sau profesor ar trebui să le respecte în relația cu copilul:

1. Adultul (părinte sau cadru didactic) ştie să vorbească. El trebuie să înveţe şi să asculte;

2. Ascultarea trebuie să surprindă trei aspecte: (1) ceea ce copilul vrea să spună; (2) ceea ce copilul nu vrea să spună; şi (3) ceea ce copilul nu va spune fără sprijin din partea adultului (părinte sau profesor);

3. Adultul trebuie să fie atent la sentimentele din spatele cuvintelor, să nu se „blocheze” în cuvinte; el trebuie să înveţe nu numai să recunoască sentimentele, ci să știe să le accepte;

4. Adultul (fie el părinte ori profesor) trebuie să ajute copilul să ia propriile decizii şi nu să ia el deciziile pentru acesta;

5. Educatorul trebuie să încerce să înţeleagă copilul din punctul de vedere al acestuia; uneori nu este suficient să te pui în papucii copilului (sau chiar nu este posibil). Sunt momente în care adultul nu trebuie să se pună pe sine în locul copilului, ci să-l ajute pe acesta să se pună în proprii „papuci”;

6. În postura sa de educator, atât părintele cât și profesorul are propriile sentimente pe care nu trebuie să le ascundă şi nici să le „îngroape” adânc în sine.

Însă, poate cel mai important este ca părintele, dar și dascălul, să îi arate copilului că îl iubește, că îl ascultă și că îl prețuiește, dar fără a omite fermitatea.

Citește mai multe pe performante.ro 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News