În nenumărate cazuri, rezultatul atitudinii protective a părinților față de copilul lor, din dorința de a dezvolta o relație deschisă, frumoasă cu acesta, nu realizează că treptat-treptat se ajunge la o extremă greu de gestionat, cea a răsfățului, când micuțul obține în mod constant mici „câștiguri” în detrimentul voinței părinților săi. Dacă părintele va încerca să retragă acele avantaje copilului, el va lupta pentru a și le păstra, situația putând genera conflicte nedorite între cele două părți, cu efecte pe timp îndelungat. 

Pentru a preîntâmpina astfel de riscuri, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, aduce în atenția părinților de succes simptomele pe care le prezintă un copil răsfățat, dar și cum ar trebui să acționeze pentru a-l determina pe cel mic - cu răbdare, dragoste și fermitate - că are și responsabilități, nu numai drepturi.

Care sunt simptomele unui copil răsfățat

Potrivit lui Bromfield (2009), există numeroase semne care ar trebui să dea de gândit părinților că are de-a face cu un copil răsfățat, precum: cel mic își ignoră părinții sau îi tratează rău; părintele încearcă să găsească scuze comportamentului copilului; copilul nu este lăsat să învețe din propriile greșeli; părintele face în locul celui mic sarcinile grele sau temele pentru acasă; părintele simte că este unul cicălitor; îi spune lucruri răutăcioase copilului; se trezește că negociază și promite recompense pentru o cât de mică cooperare din partea micuțului; proliferează amenințări, avertismente și numără până la trei, deși rareori se ține de ele; lasă lucrurile să degenereze până explodează; îi explică în mod repetat tot ceea ce îi cere copilului; rareori sau niciodată nu îi refuză celui mic ceva; se comportă delicat pentru a nu-l supăra pe micuț sau i se pare, mai mereu, că a fi părinte este similar cu a conduce o mașină de curse scăpată de sub control.

În opinia profesorului universitar Pânișoară, dacă un părinte se descoperă într-una sau mai multe aceste situații, trebuie acționat pentru reluarea controlului asupra educației propriului copil, însă nu radical, pentru că, așa cum la răsfăț s-a ajuns pas cu pas, la fel trebuie acționat și pentru obținerea procesului invers. Astfel, se evită ca micuțul, confruntat cu o situație în care își pierde "câștigurile", să intre în panică și să își radicalizeze și el comportamentul.

De-răsfățarea, un proces dificil și destul de îndelungat 

Procedura de stabilire a limitelor trebuie să înceapă de la simplu la complex, de la momentele fără miză la cele cu miză și să aibă loc acasă, într-un cadru securizant și relaxant atât pentru părinte cât și pentru copil.

De asemenea, copilul răsfățat nu trebuie tratat diferit de alți copii, oferindu-se motivații de genul că micuțul lor nu înțelege. O discuție calmă cu cel mic îl va face pe acesta să înțeleagă "fermitatea părintelui, să știe că nu mai este cale de întors, dar și să aibă siguranța că părintele îl înțelege, este alături de el și îl iubește", iar, în final, copilul să priceapă că are nu numai drepturi, ci și responsabilități, explică specialistul în Științele Educației.

Citește mai multe pe performante.ro 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News