În condițiile în care media tot găsește profesori care au o atitudine agresivă la școală, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară de la Universitate București, doctor în Științe ale Educației, explică de ce cadrul didactic trebuie să identifice strategii de management al propriei furii, mai ales că această profesie este considerată una stresantă, care presupune acumularea unei stări de frustrare. 

Dimensiunea agresivă a comportamentului elevului și profesorului este astăzi obiect de studiu pentru multe cercetări care investighează fenomenul de violență școlară, în creștere de altfel. În opinia profesorului universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, măsurile care se iau în prezent sunt timide și nu vizează studiul profund a fenomenului, care ar putea duce la adoptarea unor strategii pe termen lung.

De aceea, expertul în Educație menționează Tipologia agresivităţii (Anderson & Huesmann) care pune în evidență anumite diferenţe, precum agresivitatea impulsivă versus agresivitatea premeditată ori agresivitatea proactivă versus agresivitatea reactivă.

Agresivitatea impulsivă este automată, negândită/neplanificată, rapidă în care autorul nu se gândeşte la consecinţele acţiunilor lui.

Prin contrast, agresivitatea premeditată este gândită dinainte, deliberată.

Agresivitatea proactivă apare fără a avea nevoie să fie provocată pe când agresivitatea reactivă se constituie ca un răspuns la agresivitatea unei altei persoane.

De ce copiii nu mai pot fi "cuminți" la școală

Potrivit profesorului universitar Pânișoară, cadrul didactic trebuie să fie în mod special atent la agresivitatea impulsivă şi reactivă, întrucât de cele mai multe ori profesorul reacţionează impulsiv (când nu mai poate să îşi stăpânească furia), necontrolat şi – în suficiente situații – ca răspuns la un comportament agresiv (real sau interpretat ca fiind astfel) dezvoltat de către unul sau mai mulţi dintre cursanţii săi.

Iată de ce cadrul didactic trebuie să identifice strategii de management al propriei furii, deși ea este o reacție normală la un stimul stresant. Profesorul universitar Pânișoară chiar menționează că Ginott spune că multă lume se aşteaptă ca profesorul să fie un sfânt ceea ce nu este realist, deoarece el acumulează multă furie. În consecință, el trebuie să înveţe să şi-o exprime fără a-și răni, în vreun fel, cursanţii.

Acest lucru poate fi obținut, dacă profesorul folosește „mesaje-eu": în loc să-i spună elevului că este unul slab, cadrul didactic ar putea centra mesajul pe propria persoană înlocuind cuvântul „tu" cu „eu", și spunând, de pildă „sunt dezamăgit!", deoarece prin comentariul său prezintă o stare obiectivă a situației, fără a-l ataca pe elev.

În opinia lui Ginott, profesorul trebuie să demonstreze un control al furiei cel puţin la un nivel similar cu cel pe care îl aşteaptă de la cursanţii săi. În plus, acesta, atrage atenția și asupra faptului că, atunci când profesorul își manifestă furia în sala de clasă, el are de-a face cu maxima atenție din partea elevilor, motiv pentru care nu ar trebui să existe derapaje verbale sau comportamentale.

Citește mai multe pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News