Toți părinții își doresc ca micuții lor să devină lideri în viitorul apropiat, să comande și nu să asculte de ordinele altora, să fie „șefi", motiv pentru care cursurile de leadership sunt văzute ca o oportunitate pentru dezvoltarea copiilor lor. Însă, atunci când micuții adoptă să pună în practică cele învățate există riscul ca părintele sau educatorul să nu reacționeze cum trebuie.

Un prim ajutor în acest sens îl oferă profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, care atrage atenția că, potrivit studiilor, există persoane cu o nevoie de putere mai mare decât a celor din jur, nevoie care se dezvoltă în direcția unei caracteristici de personalitate și care se manifestă prin aceea că indivizii încearcă să-i domine pe ceilalți, simt nevoia de a-i supune controlului pe cei care se află în apropierea lor.

Există persoane care sunt mai interesate decât altele de succes, bani, poziția socială ocupată, aprobarea celorlalți, puterea și dominanță în grup etc., acestea fiind mai interesate de prestigiu decât de excelență.

Părinți de succes: Când lucrurile mici pot să aibă o importanță mare

Tot în urma unor studii, s-a observat că persoanele care dovedesc scoruri ridicate la nevoia de putere tind să caute în jur poziții de autoritate, de exemplu să devină prieteni cu persoanele care nu sunt foarte populare probabil din cauza faptului că acestea sunt mai ușor de dominat.

Ori, asemenea informații ar trebui să parvină și la părinții "atât de interesați de cursurile de leadership pe care copiii lor trebuie să le urmeze, apreciază specialistul în Educație Ion-Ovidiu Pânișoară, întrucât trebuie să știe cum să reacționeze atunci când micuțul lor încearcă – firesc – să îi domine și pe ei sau să se comporte asemeni unui lider și la școală.

"Trebuie să știm că un lider trebuie să se impună: este în firea lucrurilor să se întâmple așa și acest lucru ar trebui să ne bucure când îl vedem la copiii/elevii noștri. Rolul nostru nu este să ne enervăm ori să frânăm acest proces. Nici în cealaltă extremă lucrurile nu stau mai bine: părinții care rămân „fără replică" în fața nevoii de putere a copilului lor nu acționează cu nimic mai bine. Rolul educatorilor (fie ei părinți sau profesori) este cel de ghid, de mentor care acceptă ca „discipolul" să încerce să zboare, dar în „perimetrul" trasat de către adult. Iar „perimetrul" care poate crește pe măsură ce copilul dovedește maturitate și responsabilitate", semnalează profesorul universitar Pânișoară.

Părinți de succes: Perspective dramatice ale fenomenului de izolare socială

Citește mai multe pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News