„Nume binecunoscut printre folkiştii români, Ovidiu Mihăilescu crede că pentru el, ca artist, contează modul în care arta sa este receptată de public. „Dacă arta mea, indiferent cum e ea, reuşeşte să mişte nişte suflete atunci asta contează cel mai mult, dincolo de faptul că fiecare dintre noi se apropie de artă dintr-un unghi personal. La mine e o încercare de a-mi ţine sufletul cât de cât în viaţă şi curat. La alţii poate fi evident altfel. Dacă există un răspuns dincolo şi lucrurile pe care eu le simt se transmit atunci cred că e spre bine. Poezia este un fel de sfințenie laică, e cel mai genial joc pentru oameni mari, e gimnastica de zbor a sufletului. Ca muzica, ea ne apropie de divin, dar și de umanul cel bun. Cum bine spune un prieten comun, poeții scot diamantele verbului din mina sufletului și ne dau prospețime de sentiment și trăire. Iar limba română, așa cum o moștenim de la Eminescu, e sfântă. E modul în care ne rostuim rostul rostirii în lume. «Cine-și uită limba lui/ardă-l para focului», zice un frumos cântec aromân. Bine ar fi să nu se uite suflarea românească", mărturisea artistul într-un interviu acordat Muzeului Național al Literaturii Române."
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News