Ziua în care este prăznuit Sfântul Gheorghe este plină de însemne și tradiții. Mai multe obiceiuri s-au transmis până astăzi, păstrându-se în tradiția populară.

În calendarul popular, sărbătoarea Sfântului Gheorghe avea dedicată 3 zile: 22 aprilie, ajunul sărbătorii, 23 aprilie, sărbătoarea în sine și 24 aprilie, când este sărbătorit calul Sfântului. În tradiția din popor, Sfântul Gheorghe este străjer al timpului, fiind purtător al cheilor vremii, el fiind cel care poate deschide anotimpul cald cu o vorbă. Odată cu prăznuirea Sfântului începe și sezonul pastoral, Sfântul Gheorghe fiind și patronul și protectorul păstorilor. Sărbătoarea mai este numită Sângiorz, scrie pe site-ul Institutului Național al Patrimoniului. 

Plante ale renașterii atârnate la case

Spațiul ritualic al sărbătorii de Sângiorz este cel exterior, rânduielile fiind ținute în afara casei. Unul dintre obiceiuri presupune împodobirea casei și a clădirilor din curte cu simboluri vegetale ale renașterii (flori sau crengi de copac). Fiecare regiune are specificul său, astfel că în Muntenia se pun crengi de tufan sau de păr, în Transilvania se agață rug verde sau leuștean, în Banat frunză de fag sau gorun, care au ca scop protejarea gospodăriei de spiritele rele sau strigoi. 

„De Sfântul Gheorghe (23 aprilie), oamenii pun la uşi frunze de fag; sau se taie o crenguţă de fag şi se înfige în pământ şi, în caz că ea se va prinde, este semn că va muri unul dintre părinţi” se crede în Vrancea, conform „Dicționarului de simboluri și credințe tradiționale românești”, de Romulus Bogdan Antonescu. 

Usturoiul, puteri magice în noaptea de Sfântul Gheorghe

Strigoii, ființe blestemate active în această perioadă, sunt alungate cu plante cu puteri magice, asemenea usturoiului. Căile de acces într-o casă, spațiile pe unde ar putea trece o boare de vânt sunt unse cu usturoi și sunt împodobite cu aceeași plantă. Și locuitorii casei folosesc usturoi, atât în mâncare, cât și pe corp. 

Păstorii păstrează tradiția buciumatului pentru a-și păzi turmele. Pentru ca oile să fie ferite de vrăji sau de luarea manei, ciobanii se trezesc în dimineața sărbătorii sfântului Gheorghe și cântă la bucium. Se crede că până unde ajunge sunetul buciumului, până acolo este spațiul în care vor fi păzite ovinele. 

Apa și focul, proprietăți purificatoare

După o noapte în care forțele răului umblă prin lumea muritorilor, oamenii țin la obiceiul stropitului, pentru a se feri de urmele lăsate de spiritele malefice, de vrăji și de energia negativă. Odată cu oamenii, sunt stropite animalele și obiectele din ogradă. Băieții stropesc fetele pentru a le feri de strigoaicele care ar putea să le acapareze. 

Focurile rituale au de asemenea un scop bine închegat în multitudinea de tradiții. Acestea au rolul de a alungarea spiritelor malefice, cu precădere a strigoilor care ameninţă mana câmpului sau mana animalelor domestice. Focurile se pot organiza dincolo de granițele gospodăriei, în curtea bisericii sau pe câmp. 

„Trecerea peste foc a oamenilor, în special a copiilor, este comună mai multor date calendaristice, pe când trecerea animalelor prin fum este un act ritual desfăşurat numai la Sfântul Gheorghe”, mai este specificat în „Dicționarul de simboluri și credințe”.

Se mai crede că oamenii care se cântăresc în această zi rămân sănătoși tot anul, iar cei care dorm în cursul zilei iau somnul mieilor, rămânând somnoroși și obosiți. Este de asemenea o zi prielnică pentru adunare buruienilor de leac de pe câmp, iar dacă de Sfântul Gheorghe plouă, grâul va fi roditor și se va face fân mult. 

Calul Sfântului Gheorghe

În ziua de 24 aprilie este sărbătorit calul Sfântului Gheorghe pentru că este ajutorul Sfântului la uciderea balaurului. Această zi mai este ținută în popor pentru ca oamenii să aibă spor la muncă, dar și pentru a apăra grădinile de prădători. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News