NATO, la 75 de ani. Ce se decide astăzi pentru securitatea globală

Reasigurarea sprijinului pentru Ucraina

Principalul punct de pe agenda summitului este reafirmarea sprijinului continuu al NATO pentru Ucraina. Într-un moment în care Rusia își consolidează pozițiile pe frontul ucrainean, liderii NATO intenționează să ofere cetățenilor ucraineni un semn de speranță că țara lor poate supraviețui acestui conflict devastator. Deși NATO, ca organizație, nu furnizează armament, statele-membre oferă ajutor și echipamente prin eforturi individuale.

Perspective pentru Ucraina

În cadrul summitului, se va aproba un nou plan de coordonare pentru livrarea de echipamente și instruirea forțelor armate ucrainene. NATO își va reafirma angajamentul de a primi Ucraina în alianță în viitor. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a solicitat o invitație oficială, iar participarea sa la summit este așteptată.

Un oficial american de rang înalt a declarat sub anonimat că liderii NATO vor prezenta un plan substanțial de "punte spre aderare" pentru Ucraina, care include coordonarea antrenamentelor și dezvoltarea forțelor militare. Acest plan vizează pregătirea Ucrainei pentru a-și asuma responsabilitățile în cadrul alianței.

Extinderea NATO. Flancul Estic

NATO, fondată în 1949 pentru a contracara amenințarea Uniunii Sovietice, a crescut de la 12 la 32 de membri, odată cu aderarea Suediei în acest an. Garanția de securitate colectivă, prevăzută de articolul 5 al Tratatului NATO, rămâne fundamentul credibilității alianței. Deși Ucraina îndeplinește criteriile de securitate, aceasta este în prezent doar un partener, nu un membru al alianței.

Pentru a descuraja orice agresiune rusească, NATO a crescut numărul de grupuri de luptă pe flancul estic și a desfășurat exerciții militare regulate, implicând mii de soldați. În prezent, NATO are 500.000 de militari pregătiți pentru a răspunde oricăror amenințări.

Cheltuieli de apărare și  onducerea NATO

Statele Unite, cel mai puternic membru NATO, conduc agenda alianței și cheltuiesc mai mult pentru apărare decât orice alt aliat. Totuși, și ceilalți membri NATO și-au majorat bugetele de apărare, conform angajamentului din 2014 de a cheltui 2% din PIB pentru apărare. În acest an, un număr record de 23 de țări se apropie de acest obiectiv.

În ceea ce privește conducerea NATO, actualul secretar general Jens Stoltenberg va fi înlocuit la 1 octombrie cu prim-ministrul olandez Mark Rutte, în urma unui consens între liderii alianței.

***

NATO este o alianță politico-militară, înființată prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949 de SUA, Canada și 10 state europene. În prezent, cuprinde 30 de state membre din Europa și America de Nord. Cel mai recent membru NATO este Republica Macedoniei de Nord, ca urmare a aderării la Alianță în data de 27 martie 2020.

Alianța este o asociere de state libere, unite prin hotărârea lor de a-și proteja securitatea, prin garanții reciproce și relații stabile cu alte țări.

Scopul esenţial al NATO este de a asigura libertatea şi securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace politice şi militare, în conformitate cu Tratatul Atlanticului de Nord şi cu principiile Cartei Naţiunilor Unite. Cele trei sarcini fundamentale ale Alianței definite în Conceptul Strategic al NATO (2010) și în continuare actuale sunt: apărarea colectivă, gestionarea crizelor și securitatea prin cooperare. Articolul 4 din Tratatul Atlanticului de Nord permite aliaților să se consulte și să coopereze în domenii care țin de securitate și apărare, în timp ce articolul 5 consacră sarcina fundamentală a NATO, și anume apărarea colectivă, astfel: ”un atac armat împotriva unui aliat din Europa sau America de Nord, este considerat un atac împotriva tuturor”.

Alianța contribuie la securitatea și stabilitatea regională și internațională prin operațiunile sale din Afganistan, Kosovo, Irak și în Marea Mediterană. Totodată, NATO cooperează cu state terțe, pentru dezvoltarea capabilităților de apărare și creșterea rezilienței acestora, dar și cu organizații internaționale, în special cu Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Africană în domenii de interes comun.

Cel mai recent Summit NATO a avut loc la 3-4 decembrie 2019, la Londra. Acesta a marcat 70 de ani de la înființarea celei mai puternice și de succes Alianțe din istorie și a oferit prilejul unor discuții strategice, la nivel de șefi de stat și de guvern, cu privire la viitorul Alianței în actualul context internațional complex de securitate. Cu acest prilej a fost lansat un proces de reflecție privind viitorul NATO, având ca scop întărirea relației trans-atlantice, amplificarea consultărilor dintre aliați pe teme de interes comun, dezvoltarea parteneriatelor, precum și adaptarea în continuare a NATO la provocările mediului de securitate.

Între Summit-uri, un rol esențial în validarea direcțiilor de acțiune ale alianței îl au reuniunile miniștrilor afacerilor externe și ai apărării.

Apărarea colectivă

Sistemul colectiv de apărare este şi va rămâne principala sarcină a NATO. Începând cu 2014, ca răspuns la schimbările majore produse în mediul de securitate după anexarea ilegală și nelegitimă a Crimeii de către Rusia, precum şi deteriorarea situaţiei din vecinătatea imediată a Alianţei, NATO a început un amplu proces de adaptare a posturii sale defensive. Acest proces vizează creșterea eficienței și capacității de reacție a NATO, printr-o abordare omnidirecțională, de tip 360 de grade.

Au fost adoptate măsuri vizând întărirea flancului estic, prin asigurarea unei prezenţe înaintate a NATO pe flancul estic, adaptate specificului regional. Este vorba despre prezența consolidată în partea de nord-est a flancului estic aliat (enhanced Forward Presence - eFP), prin cele patru batalioane multinaționale din Polonia și țările baltice şi de  prezența adaptată (tailored Forward Presence - tFP) în regiunea de sud-est, respectiv la Marea Neagră, cu Brigada Multinațională de la Craiova ca parte centrală a acestei prezențe.

Tot ca parte a prezenței înaintate adaptate, s-au luat măsuri de creştere a prezenţei aeriene şi maritime aliate în regiune, prin vizite și participări la exerciții ale navelor aliate și Grupărilor navale permanente ale NATO. A fost creată o funcţie de coordonare a activităţilor maritime ale NATO în Marea Neagră, cu rolul de a coordona prezența navelor aliate și NATO în zonă. De asemenea, au fost intensificate activitățile de poliție aeriană în regiunea Mării Negre, la care aliații NATO participă prin rotație. În cadrul măsurilor NATO de apărare a României, pe teritoriul țării noastre au fost create, în 2014, două comandamente multinaţionale, ca parte a Structurii de Forţe ale NATO - Comandamentul Multinaţional de Divizie pentru sud-est (HQ MND SE) şi Unitatea de Integrare a Forţelor Aliate (NFIU), ambele fiind situate în Bucureşti și având rolul de a sprijini derularea unor eventuale misiuni în zona sudică a flancului estic aliat. De asemenea, în 2020 a fost înființat la Sibiu Comandamentul Corpului Multinațional Sud-Est (MNC-SE), tot ca parte a structurii de forțe a NATO, în sprijinul consolidării arhitecturii de securitate din această zona (detalii pot fi găsite la https://mncse.ro/).

S-a urmărit, de asemenea, şi consolidarea flancului sudic, prin adoptarea cadrului de adaptare a NATO la provocările şi ameninţările provenite din această direcţie strategică.

Toate aceste măsuri aliate au caracter defensiv, sunt în concordanţă cu angajamentele internaţionale ale României şi cu nevoile de întărire a apărării naţionale şi a Alianţei, și confirmă importanţa regiunii Mării Negre pentru securitatea euro-atlantică.

 
Managementul crizelor internaționale

Afganistan – Misiunea Resolute Support (RSM)

În ianuarie 2015 NATO a lansat în Afganistan misiunea Resolute Support (RSM), care are drept scop instruirea, consilierea și acordarea de asistență forțelor naționale afgane de securitate și apărare (ANDSF). RSM succede operațiunii ISAF (Forța Internațională de Asistență pentru Securitate) și, spre deosebire de aceasta, nu presupune angajarea aliaților în lupte contra insurgenților, fiind o misiune necombatantă. RSM dispune de aproximativ 10.000 de militari din 36 de state aliate și partenere care operează sub coordonarea cartierului general din Kabul/Bagram și a 4 comandamente regionale la Mazar-e Sharif, Herat, Kandahar și Laghman. România este parte a eforturilor NATO în Afganistan încă din 2002 și se numără, în continuare, printre principalii contributori la această misiune

La Summit-ul NATO de la Bruxelles (11-12 iulie 2018) s-au adoptat decizii privind: prelungirea RSM până când condițiile din teatru ar impune modificări, extinderea susținerii financiare a ANDSF până în 2024, respectiv întărirea parteneriatului politic și a cooperării practice cu Afganistanul. În același timp, partea afgană s-a angajat să continue reformele, să combată corupția, să organizeze alegeri credibile, libere, corecte și incluzive în 2018 (parlamentare) și 2019 (prezidențiale).

La 29 februarie 2020 a fost semnat acordul dintre SUA și talibani pentru normalizarea situației din Afganistan, precum și declarația comună de pace dintre SUA și guvernul afgan, urmate de inițierea negocierilor intra-afgane la 12 septembrie 2020. În acest context, în ultimul an, prezență internațională din Afganistan a cunoscut ajustări, ajungând la aproximativ 10.000 de militari la începutul anului 2021. La momentul actual, NATO evaluează situația din teren în vederea unei decizii privind viitorul prezenței militare în Afganistan. România va continua să susțină demersurile de asigurare a păcii și securității în Afganistan, în coordonare deplină cu aliații săi, în cadrul NATO.

Balcanii de Vest – KFOR

NATO desfășoară o operaţiune de menținere a păcii în Kosovo încă din anul 1999, în baza Rezoluţiei 1244 a Consiliului de Securitate al ONU şi a Acordului Militar-Tehnic dintre NATO, Republica Federală Iugoslavia şi Serbia. Obiectivul operațiunii  KFOR este de a asigura un mediu de securitate sigur şi stabil, precum și a libertății de mișcare în Kosovo. În îndeplinirea acestor responsabilități, KFOR conlucrează îndeaproape cu Misiunea UE în Kosovo – EULEX.

După declaraţia de independenţă a Kosovo, din 17 februarie 2008, Alianţa a decis menținerea KFOR în Kosovo în baza Rezoluţiei 1244 a CS ONU. Având în vedere că, de-a lungul timpului, situația de securitate din Kosovo s-a ameliorat, NATO a inițiat în iunie 2009 un proces de ajustare treptată a KFOR spre o „postură de descurajare”. Reducerea trupelor KFOR se face treptat şi în etape multiple, ritmul fiind decis de către Consiliul Nord-Atlantic, în funcţie de situaţia de securitate din zonă.

România îşi menţine poziţia privind nerecunoaşterea statalităţii auto-declarate de Kosovo şi după prezentarea de către Curtea Internațională de Justiție a Avizului Consultativ privind Kosovo (iulie 2010).

Marea Mediterană – Operaţiunea Sea Guardian

La Summit-ul de la Varşovia din iulie 2016, NATO a anunţat transformarea Operaţiunii Active Endeavour în Operaţiunea Sea Guardian (OSG). Aria sa operațională include apele internaționale ale Mării Mediterane, Strâmtoarea Gibraltar și zonele de acces spre strâmtoare. OSG este o operaţiune de securitate maritimă non-articol 5, putând fi adaptată pentru combaterea unui spectru mai extins de ameninţări de securitate în domeniul maritim, spre deosebire de operațiunea anterioară care era axată pe combaterea terorismului.

În stadiul actual, OSG are de îndeplinit 3 misiuni: cunoaşterea situaţiei maritime, combaterea terorismului pe mare, respectiv construcţia capacităţilor statelor partenere din regiune, privind securitatea maritimă. Totodată, OSG a cooperat cu EUNAVFOR Sophia (UE) pe linie de schimb de informații și sprijin logistic reciproc, până la încetarea mandatului acesteia în martie 2020.

Operaţiunea Sea Guardian poate îndeplini (cu aprobarea Consiliului Nord Atlantic) încă patru sarcini operaţionale, aflate în mandatul său: asigurarea libertății navigaţiei; impunerea interdicţiei maritime; combaterea proliferării armelor de distrugere în masa, respectiv protejarea infrastructurii critice în spațiul Mării Mediterane. 

Centrul de comandă al OSG se află la Northwood, în Marea Britanie, acesta servind şi drept hub pentru schimbul de informaţii în domeniul maritim, în cadrul Alianţei.

Sprijinul NATO acordat Uniunii Africane

Alianța sprijină Uniunea Africană (UA) în misiunile de menținere a păcii pe continentul african începând cu anul 2005. Cooperarea NATO cu UA vizează aspecte operaționale, logistice și de sprijin în dezvoltarea capacităților de apărare. Totodată, este avut în vedere sprijinul pentru operaționalizarea Forței de reacţie a Uniunii Africane, inclusiv prin intermediul exercițiilor și al activităților adaptate de instruire, în acord cu cererile UA adresate Alianței.

În cadrul Summit-ului de la Varșovia din 2016, șefii de stat și de guvern au decis dezvoltarea parteneriatului politic și practic cu UA, în scopul pregătirii unui răspuns coordonat amenințărilor și provocărilor comune, în special celor provenite din zona flancului sudic al NATO.

Activitatea NATO în Marea Egee

Miniştrii apărării din statele membre NATO au decis în februarie 2016 să sprijine UE în gestionarea crizei refugiaţilor şi migranţilor. Această criză, cauzată printre altele de situaţia de securitate instabilă din zona flancului sudic al NATO, este alimentată şi de reţele criminale implicate în traficul de persoane şi care exploatează contextul complex de securitate din jumătatea de nord a Africii. În acest context,  legăturile traficanților cu finanţarea terorismului au o relevanță specială.

În baza deciziei din februarie 2016, NATO a dislocat o forţă maritimă în Marea Egee (Gruparea permanentă de forţe navale SNMG 2/Standing NATO Maritime Group 2) în scopul derulării acțiunilor pe linie de recunoaştere, monitorizare şi supraveghere a traversărilor ilegale de către diverse ambarcaţiuni, în sprijinul autorităţilor din Turcia, Grecia şi a FRONTEX (Agenţia europeană pentru frontiere şi garda de coastă). Acțiunile SNMG 2 se derulează atât în apele teritoriale ale Greciei şi Turciei, cât şi în ape internaţionale.

Prezența (denumită “Activitatea”) NATO a conferit o valoare adăugată semnificativă întregului ansamblu de demersuri internaționale destinate combaterii traficului de persoane, prin furnizarea de informaţii, în timp real, Turciei, Greciei şi FRONTEX, despre fluxurile migratorii.  Acțiunile de cooperare cu participarea Alianței contribuie direct la limitarea traficului maritim de persoane şi la salvarea de vieţi. Pentru buna desfăşurare a activității, au fost stabilite legături directe la nivel operaţional şi tactic între Comandamentul maritim al NATO (MARCOM) şi FRONTEX.

După aceste eforturi comune, numărul persoanelor care traversează Marea Egee s-a diminuat considerabil în ultimii ani, așa cum constată rapoartele UNHCR (accesibile aici: https://data2.unhcr.org/en/situations/mediterranean/location/5179).

Implicarea NATO în sprijinul FRONTEX a condus implicit la diversificarea cooperării în plan operaţional dintre NATO şi UE, inclusiv în domeniul maritim, şi a consolidat legăturile în plan operaţional şi tactic între participanții și partenerii la această activitate.
 

Misiunea NATO în Irak

La Summit-ul de la Bruxelles (iulie 2018), liderii NATO au decis, după solicitarea Irakului, să lanseze o misiune non-combat (Misiunea NATO din Irak/NMI) axată pe instruire și dezvoltarea capacităților instituționale ale acestui stat. NMI a fost creată efectiv în octombrie 2018. Misiunea dispune de aproximativ 500 de membri – instructori, consilieri și personal de sprijin provenind din statele membre NATO, dar și de la parteneri precum Australia, Finlanda, Suedia. NMI reflectă și eforturile NATO pe dimensiunea de proiectare a stabilității. Misiunea este condusă, din 24 noiembrie 2020, de gen.lt. Per Olsen (Danemarca).

Eforturile NATO sunt complementare și coordonate cu alte organizații relevante cum ar fi Uniunea Europeană, ONU, sau coaliții precum Coaliția Globală pentru înfrângerea ISIS. De asemenea, ele se înscriu în cadrul planurilor mai ample ale comunității internaționale de reformare a instituțiilor și structurilor de securitate din Irak.

În luna februarie 2021, miniștrii apărării aliați au agreat extinderea NMI, conform solicitării guvernului irakian. O creștere a prezenței se va realiza, gradual, pe baza cerințelor și consimtământului autorităților irakiene și condițiilor din teritoriu.

 
Cooperarea NATO cu partenerii

NATO se preocupă activ de întărirea securităţii internaționale prin parteneriatele cu alte ţări şi organizaţii internaţionale și regionale relevante (ONU, UE, OSCE, UA/Uniunea Africană etc). În acest sens, NATO a dezvoltat mecanisme instituţionalizate de parteneriat (Consiliul de Parteneriat Euro-Atlantic, Dialogul Mediteranean, Iniţiativa de Cooperare de la Istanbul) şi şi-a consolidat relaţiile cu partenerii globali.  

Statele aliate contribuie la susținerea acordată de NATO şi oferă asistenţă bilaterală ţărilor partenere NATO, în domenii precum: reforma sectoarelor de apărare şi securitate, modernizarea forţelor armate şi a altor instituţii relevante, creșterea interoperabilității, încurajarea / susținerea participării la operaţiuni comune, transfer de expertiză în domeniul managementului crizelor și al planificării răspunsului la urgenţele civile etc. De asemenea, sunt promovate iniţiativele privind schimburile de expertiză şi cooperarea practică în domenii de interes reciproc, precum cele referitoare la lupta împotriva terorismului, securitatea la frontiere, prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă, securitatea energetică şi protecţia împotriva atacurilor cibernetice.

Alianța promovează, prin Programul Știință pentru Pace și Securitate (SPS), dialogul și cooperarea practică între aliați și țările parteneri prin cercetare științifică, inovare tehnologică și schimb de expertiză. Programul oferă finanțare, expertiză și sprijin pentru activități relevante în domeniul securității, conform obiectivelor strategice ale NATO.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News