Pe 24 aprilie 2024, compania Rocket Lab a lansat o pânză solară cu o suprafață de 80 de metri pătrați. Destinația finală este la aproximativ 1.000 de kilometri deasupra suprafeței Pământului, unde vela va fi desfășurată și ajustată de ingineri pentru a începe experimentele planificate.

Într-un pas îndrăzneț spre explorarea noilor orizonturi ale propulsiei spațiale, Agenția Spațială Americană (NASA) a lansat recent o pânză solară pe orbita Pământului. Misiunea urmărește să demonstreze potențialul inovator al propulsiei fotonice, o tehnologie ce se bazează pe captarea și utilizarea energiei solare, considerată a fi nelimitată, scrie rocketlabusa.com.

La ce folosește

NASA are în vedere o serie de teste și observații cu această pânză solară timp de aproximativ o lună, urmând ca aceasta să fie adusă înapoi pe Pământ pentru analize suplimentare. Principiul de funcționare al propulsiei fotonice se bazează pe faptul că fotonii de lumină solară împing pânza, oferind astfel o metodă inovatoare și sustenabilă de propulsie în spațiu, asemănătoare modului în care vântul împinge o pânză pe suprafața Pământului.

Această tehnologie revoluționară este considerată de către specialiști ca fiind o modalitate promițătoare de a accelera deplasarea sondelor spațiale în timpul misiunilor pe distanțe lungi, deschizând noi perspective în explorarea spațiului cosmic.

Racheta Electron a companiei Rocket Lab nu doar că a dus la îndeplinire misiunea ACS3, ci a efectuat și lansarea NEONSAT-1, un satelit de observare a Pământului destinat Institutului Avansat de Știință și Tehnologie din Coreea de Sud. Piesa de rezistență a acestui satelit este o cameră optică de înaltă rezoluție, echipată cu inteligență artificială, care este destinată monitorizării dezastrelor naturale ce survin în peninsula coreeană. Deși propulsia fotonică pare a fi o inovație recentă, conceptul este familiar în comunitatea științifică de mulți ani, fiind deja testat și validat în cadrul unor misiuni anterioare.

De pildă, un CubeSat a utilizat o pânză solară și asistență gravitațională lunară în timpul misiunii Artemis 1 pentru a ajunge la asteroidul 2020 GE. Alte proiecte ce implică tehnologia pânzelor solare sunt deja în curs de desfășurare, subliniind potențialul acestei tehnologii în explorarea spațială. Un exemplu notabil este lansarea celei mai mari pânze solare trimisă în spațiu de către Agenția Spațială Japoneză în 2010, în cadrul misiunii IKAROS, care măsura impresionanta suprafață de 173,2 metri pătrați.

În plus, în 2016, fizicianul Philip Lubin de la NASA a avansat o propunere îndrăzneață, sugerând utilizarea unui imens laser pe Pământ pentru propulsia fotonică, cu scopul de a ajunge pe Marte într-o lună, atingând viteze de aproape 30% din viteza luminii. Aceste inițiative demonstrează că propulsia fotonică este considerată una dintre cele mai promițătoare tehnologii pentru viitoarele explorări spațiale.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News