Oamenii adoră mirosul cărților vechi atât de mult încât cumpără chiar parfumuri cu acest miros.

Compușii organici volatili care oferă cărților vechi mirosul lor special pot fi prelevați. Un „nas electronic” proiectat în acest scop a fost descris în ACS Sensors. Profesorul Matija Strlič de la University College London este autorul principal al acestei cercetări.

Strlič și coautorii studiului au identificat o serie de compuși volatili produși de descompunerea rozinei în cerneli și lignină în hârtie. Hârtia produce acid acetic, ingredientul esențial în oțet, pe măsură ce îmbătrânește.

Într-o lucrare ulterioară, Strlič a propus că anumite mirosuri ar putea fi considerate patrimoniu cultural și a folosit mirosul hârtiei istorice ca studiu de caz. Astfel, Strlič vorbește despre mirosul cărților la modul în care cunoscătorii de vin sau cafea descriu soiurile și aromele. El se referă la mirosul cărților ca la „o combinație de note de iarbă cu o încurcătură de acizi și puțină vanilie peste o bază de mucegai”

S-au descoperit mai multe molecule întâlnite în mod obișnuit în cărțile vechi, dintre care acidul acetic menționat anterior. A mai fost vorba de vanilină și benzaldehidă, care dă un miros de migdale. De asemenea, mai e vorba despre toluenul.

În funcție de momentul în care a fost tipărită o carte, pot exista substanțe chimice suplimentare, iar acestea pot fi chiar utile atunci când nu se știe care e data apariției cărții. De exemplu, concentrațiile de furfurale mai ridicate sunt un marker al cărților publicate înainte de mijlocul anilor 1800, conform IFL Science.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News