Tabletă
Desktop
Data publicării:
Misterul formării Lunii, elucidat? Un nou studiu vine cu o teorie senzaţională
Fotografie de la Bruno Scramgnon, Pexels
Întrebarea cu privire la cum s-a format Luna este pe buzele cercetătorilor de sute de ani. Au fost formulate mai multe teorii până acum, iar acum a apărut una nouă.
Încă din 1970, astronomii au bănuit că Luna s-a format atunci când o protoplanetă uriaşă, numită Theia, a lovit Pământul. Cu toate astea, natura coliziunii şi ce s-a întâmplat imediat după au făcut subiectul dezbaterilor. Unii cercetători cred că această coliziune a creat un nor vast de resturi, care s-au unit în timp şi au format Luna. Însă, un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Durham arată că acest impact gigant ar fi plasat imediat Luna pe orbita sa în jurul Pământului.
"Ruta formării Lunii ar putea explica similarităţile în compoziţia izotopică dintre rocile de pe Lună aduse pe Pământ de astronauţii de pe Apollo şi mantaua interioară a Pământului. Ar putea exista consecinţe observabile şi pentru grosimea Lunii, lucru care ne-ar permite să aflăm cu exactitate când a avut loc această coliziune", a transmis Vincent Eke, co-autor al studiului.
"Următoarele misiuni Lunare ar putea scoate la iveală noi indicii cu privire la tipul impactului care a dus la formarea lunii, iar asta ne va spune multe şi despre istoria Pământului", arată echipa, conform Daily Mail.
Oceanul Pacific va dispărea iar uscatul se va uni într-un nou supercontinent. Cercetătorii au simulat cum va lua naștere Amasia
Oceanul Pacific este destinat să dispară pe măsură ce continentele Pământului se deplasează spre un nou supercontinent.
Zilele Oceanului Pacific sunt numărate, conform unei noi simulări a plăcilor tectonice ale Pământului, aflate în continuă derivă. Veștile bune? Cel mai vechi ocean de pe planeta noastră mai are încă 300 de milioane de ani de trăit.
În ultimii săi ani de viață, Pacificul cu greu se va asemăna cu vasta întindere albastră pe care o oferă astăzi. În fiecare an, oceanul se micșorează cu câțiva centimetri, așa cum se întâmplă de când era un superocean care înconjura ultimul supercontinent, Pangea.
Acest ocean străvechi găzduiește numeroase zone de subducție; locurile plăcilor tectonice se ciocnesc și se deplasează una peste alta. Cunoscute colocvial în Pacific sub numele de „Inelul de foc”, aceste locuri funcționează asemănător cu canalele de scurgere a căzii de baie.
În fiecare an, câțiva centimetri din placa Pacificului alunecă sub placa eurasiatică și placa indo-australiană, iar America de Nord, Asia și Australia se apropie. Nu toți oamenii de știință sunt de acord cu privire la cum va arăta următorul supercontinent sau cum se va forma, dar în multe simulări, Oceanul Pacific este condamnat.
În timp ce unele studii sugerează că Oceanul Atlantic, care se extinde astăzi, ar putea începe să se micșoreze în viitor, creând astfel un supercontinent înconjurat de un super ocean Pacific, cercetătorii de la Universitatea Curtin nu sunt de acord cu această teorie.
În loc să se formeze un al doilea continent asemănător Pangea (alias Pangea Proxima), ei susțin că lumea se îndreaptă către un supercontinent în care America de Nord se ciocnește de Asia și formează Amasia.
Simulările recente de la cercetătorii din Australia se bazează pe parametri reali ai plăcii și a mantalei din prezent și din trecut, care au fost apoi utilizați de un supercomputer pentru a prezice viitorul. CITEŞTE MAI MULTE AICI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
