Senatorul Mircea Geoană a lansat, luni, Clubul de la Cluj, care se dorește a fi un forum de dezbateri politice, o contribuție la dezbaterea despre stânga românească și cea europeană. Social-democratul a lansat în dezbatere publică un manifest privind viitorul stângii.Iată manifestul publicat pe blogul lui Mircea Geoană: ”România este la răscruce, paralizată de teama luării deciziei, incapabilă încă să-și aleagă drumul pentru anii care vin. Există astăzi în România o mare frică de viitor. Mai mult ca oricând după Revoluția din decembrie, românii privesc cu spaimă către ceea ce le poate aduce ziua de mâine. Pentru prea mulți, viitorul nu mai înseamnă speranță, optimism, ci îngrijorare și neliniște. Părinților le este frică pentru viitorul copiilor lor, pentru șansa la o viață decentă pe care aceștia ar putea-o avea în România. Tinerilor le este frică de lipsa unui loc de muncă, de lipsa perspectivelor profesionale și aleg să-și facă un viitor în străinătate, făcând din România un loc al cărui viitor este pus sub semnul întrebării. Bătrânilor le este frică pentru pensia tot mai mică și tot mai departe de nevoile lor, le este teamă că vor deveni, după ani de muncă, o povară. Salariaților le este teamă că-și vor pierde locul de muncă, că nu-și vor mai putea plăti ratele la bănci sau impozitele. Pentru cei de peste 45 ani, pierderea locului de muncă este cea mai mare teamă și cel mai mare coșmar. Antreprenorilor le este teamă pentru că ceea ce au construit în ani de muncă se poate risipi într-o zi, pentru că statul le întinde mâna doar ca să le-o bage în buzunar, pentru că schimbările de care nu îi întreabă nimeni îi copleșesc și îi fac să se gândească tot mai puțin la viitor, la noi locuri de muncă, la oportunități și dezvoltare. Românilor le este teamă că se pot îmbolnăvi și sfârși în spitale părăsite de medici și de omenie, dar răpuse de neajunsuri. Românilor le este teamă că își vor lăsa copiii în școli care nu-i pregătesc cu nimic pentru viitor, în care dascăli sunt tot mai puțini și tot mai slab motivați. Românilor le este frică de ceea ce pot aduce promisiunile și acțiunilor politicienilor, pe care îi văd deseori legați doar de cei care le finanțează costisitoarele campanii electorale în schimbul contractelor publice. Românilor le este frică de ceea ce poate însemna în viața fiecăruia un stat captiv, cu instituții tot mai ușor de controlat și de neutralizat, dar tot mai puțin capabil să ofere servicii publice de calitate. Românilor le este frică să spună că sunt români când ies din țară. România este o ţară îngheţată de frică! *Astfel de frici țin România deznădăjduită, pradă crizelor de tot felul, dar mai ales crizei de sens și de direcție. România a ajuns o ţară fără reacţie, care nu mai luptă pentru cetăţenii ei. O ţară care nu se mai bate pentru viitor. Mulți români se întreabă cum a fost posibil să ajungem aici. Prea mulți cred că e vina fiecăruia de a fi tăcut şi întors privirea, de a nu se fi implicat sau de a nu fi participat atunci când, decizie cu decizie, interesul general a fost dat la o parte de mâinile celor care căutau să mai apuce ceva din banul public. Nu trebuie să-i culpabilizăm pe toţi. Nu, nu românii sunt de vină. O dovedesc atâția români care, puși în condiții corecte, reușesc. O dovedesc atâția români care și-au făcut un nume și carieră în străinătate, pe puterile lor. Dar un lucru este adevărat: pentru câţiva români puşi pe căpătuială, pentru câţiva mincinoşi, laşi şi nepricepuţi suferim cu ţoţii. Dar noi, ceilalţi, putem să întoarcem destinul României înapoi la normalitate. Pentru asta, mai întâi de toate trebuie să facem frica să dispară! *Nedreptatea este sursa fricilor și al sentimentului de vină al românilor. În România, românii cred că de jos nu mai poți ajunge sus dacă te bazezi doar pe munca și talentul tău. Dacă te naști într-o familie fără posibilități ai mari șanse să rămâi tot acolo. Dacă ești jos nu-și întinde nimeni o mână de ajutor, ci ești invitat să te ajuți singur și să nu mai deranjezi. Dacă vrei mai mult și mai bine pentru tine și familia ta trebuie să emigrezi. Că școala e prea puțin importantă ca să ai succes în viață. Că dreptatea și justiția nu ajung niciodată la cei aflați în nevoie, pe când cei puternici de multe ori nu mai dau socoteală nici în fața legii. Că statul nu ajută, cine pune piedici. Că accesul la politică este blocat. Că statul, instituțiile și politicienii au uitat de mult de cei care n-au nevoie să fie asistați, ci doar să aibă șansa unui start corect. Asta au început să creadă românii despre soarta lor: Dacă eşti român eşti neputincios în ţara ta, sortit unui destin dur şi nedrept! România arată acum ca într-o cursă în care statul a uitat să fie arbitru și a închis ochii la furatul startului celor puțini din față, dar îi penalizează și îi descalifică pe cei mulți rămași în urmă. *Nedreptatea este realitatea în care românii trăiesc în fiecare zi.  Este mai mult decât un fapt cu consecințe morale, economice, sociale sau politice. Este ceea ce ține România dezbinată, necompetitivă și fără multe speranțe pentru viitor. Nedreptatea este consecința dură și directă a unei inegalități care riscă să sufoce România. Într-o astfel de societate nedreaptă, puțini câștigă pe termen scurt și toată lumea pierde pe termen lung. Există o prăpastie uriașă între cei 8,9 milioane de români care trăiesc în sărăcie sau sunt sub risc de sărăcie și cei mai bogați 500 români, ale căror venituri reprezintă mai mult de o cincime din PIB-ul României. Există o uriașă nedreptate față de cei 98% dintre copiii din mediul rural care nu ajung la o facultate sau față de cei 76% care nu ajung nici măcar la liceu. Există o uriașă nedreptate față de cei 17% dintre copiii României care abandonează școala. Există o uriașă nedreptate față de familiile românilor, care și-au văzut veniturile scăzând în ultimul an cu 36%, cea mai mare scădere de la nivel mondial. Există o uriașă nedreptate față de cei 2 milioane de angajați care, deși muncesc în fiecare zi, nu câștigă suficient ca să-și permită un trai decent și scăpe de amenințarea sărăciei. Există o uriașă nedreptate față de cele peste două milioane de români care, negăsind un loc de muncă, au părăsit România. Există o uriașă nedreptate față de cei peste 2 miliaoane de români care muncesc în agricultură fără a avea un salariu, fără a avea liniștea zilei de mâine. Există o uriașă nedreptate față de tinerii bine pregătiți cărora nu li se oferă nicio perspectivă pentru a rămâne sau a se întoarce în Românie. Este o uriașă nedreptate față de minoritatea Roma, arătată tot timpul, disprețuitor, cu degetul, când ea ar putea, printr-un proces fericit de incluzine socială, să aducă în fiecare an o creștere de 6% a PIB-ului României. Există o uriașă nedreptate față de antreprenorii români, cărora statul le cere taxe fără a-i trata ca parteneri egali, fără a-i respecta prin mai puțină birocrație și instabilitate legislativă. Aceste imense nedreptăți sunt cele mai importante piedici pentru a pune în practică un spațiu al dialogului public. Aceste imense inegalități subminează în practică orice proiect major de societate. Nedreptatea este toxică pentru ideea de comunitate, de solidaritate și de interes comun. În atâtea insule a spart nedreptatea România, că românii au ajuns să nu se mai înțeleagă vorbind aceeași limbă.  Așa a ajuns România să acționeze din frică și din vină, să caute vinovați, să opune salariaților pensionari, bugetarilor salariați în mediul privat, românilor din țară români din străinătate. Niciun proiect comun în interes național nu va fi posibil pentru România atât timp cât nu căpătăm cu toții conștiinta că putem reuși doar împreună, că nu putem merge înainte decât atacând probleme reale și nu chestiuni comode. Ca România să aibă același glas, trebuie să aibă aceleași ținte și preocupări. Aceasta înseamnă a înceta să atacăm periferia problemelor și a tăia nodul gordian al lipsei noastre de solidaritate și performanță. Regenerarea civică, morală, economică, politică și socială a României nu poate avea loc decât dacă alegem să ducem bătăliile care contează. Lupta împotriva nedreptății și inegalității este prima luptă pe care România are datoria să o dea în încercarea de a-și croi un drum și un destin de învingătoare. *Lupta împotriva nedreptății și a inegalității nu este o luptă de clasă căci nu aparţine uneia, ci întregii societăţi. Ea nu poate fi niciodată câștigată punând românii pe două fronturi, unii în fața altora. România dezvoltată începe cu un start corect pentru fiecare, cu responsabilități asumate de fiecare și cu un Stat care îşi asumă din nou rolul  de generator de dreptate şi bunăstare pentru toţi cetăţenii lui, nu doar pentru cei care au pus mâna pe putere. Ca piața liberă să funcționeze în România, ea trebuie în primul rând să existe pentru fiecare român, nu pentru jumătate de Românie, ca acum. Cum garantăm accesul pe piață al celor care acum lucrează în agricultura de subzistența, al celor evacuați la periferia marilor orașe, al populației de etnie romă, al celor care trăiesc sub pragul sărăciei? Capitalismul în România trebuie să depăşească stadiul unei “afaceri de familie, între prieteni”, nivelul de un butic, el trebuie să-şi deschidă porțile către cei care nu pot astăzi intra. A lupta împotriva inegalității și nedreptății este condiția primă pentru a descătușa potențialul de creștere economică al României, de a ieși din marja stagnării și a recesiunii. Lupta împotriva inegalității este nu doar o datorie morală, ci și un obiectiv economic. O Românie dezvoltată este o Românie care muncește, care le face dreptate celor care cred în valoarea muncii și a antreprenoriatului românesc. Reducerea inegalității nu se poate face fără patriotism economic, fără o politică economică națională, fără  a pune întrebarea justului raport dintre cât primesc românii din ceea ce produc, fără a gândi la responsabilitatea ecologică și socială. Încurajarea, consolidarea și rentabilizarea capitalului privat și public românesc, atât de inegal sprijinit până acum, este mijlocul privilegiat pentru a pune capăt dezechilibrului dintre cei 5,4 milioane de pensionari și cei 4,2 milioane de salariați. O Românie dezvoltată înseamnă o Românie bine guvernată, care le face dreptate celor care cer respect și transparență din partea statului. Înseamnă transformarea statului în partenerul inteligent, eficient și responsabil al mediului privat și al societății. Al acelui stat care să asigure o administrație publică depolitizată, competenta și corect motivată. Înseamnă bani curați în politică, o Constituție a drepturilor respectate și un stat care să funcționeze ireproșabil la orice nivel, prin descentralizare și regionalizare, în slujba cetățeanului. Înseamnă război împotriva corupției de orice fel şi justiţie pentru a reda oamenilor sentimentul dreptăţii. O Românie dezvoltată înseamnă o Românie a clasei de mijloc, clădită prin ridicarea din sărăcie a celor aproape 9 milioane de români aflați astăzi în dificultate. Înseamnă acces generalizat la servicii publice de educație, sănătate, justiție și securitate. Înseamnă a da fiecăruia posibilitatea de a-și lua soarta în propriile mâini și de a se ajuta singur. Înseamnă a înarma fiecare român pentru succes, țintind în același timp către sursa principală a nedreptății și inegalității de astăzi – un stat slab, dezinteresat și ineficient, măcinat de politizare și corupție, selectiv în abordări și incapabil să înlocuiască logica asistenței sociale cu cea a progresului social. O Românie dezvoltată înseamnă o Românie educată. Trebuie să înceteze drama care are loc în fiecare an cu copiii care nu pot merge la grădiniță, la școală, la liceu sau la facultate, cu copiii care au în față profesori la fel de speriați ca și ei de ziua de mâine, cu copiii uitați sau scăpați din mână de părinți, de dascăli sau de comunitate. Costul uitării pe drum a sute și sute de mii de copii, ca și costul exportului gratuit de inteligență în străinătate poate dispărea recuplând școala cu o societate corectă, a lucrului bine făcut și bine recompensat. Accesul universal la educație și valoarea actului de educație sunt motorul ascensorului social și a luptei împotriva inegalității. O Românie dezvoltată este o Românie respectată în Europa, care depășește cu succes nedreptatea ultimelor poziții în orice clasament al bunăstării din UE. Înseamnă asigurarea unui nivel de trai comparabil cu media Uniunii Europene. o convergență reală cu Europa. Înseamnă nu doar apartenenţa formală la spaţiul european ci şi dobândirea standardului de viaţă european. Lupta împotriva inegalității presupune atingerea unui "vis românesc" - acces la educație și sănătate, la oportunități economice, o clasă antreprenorială puternică. O Românie dezvoltată înseamnă o Românie unită, nu ruptă și vulnerabilă, solidă în promovarea valorilor, identității și culturii naționale ca "intangibilele" care fac o națiune să aibă succes. Înseamnă dispariția mitului mai multor Românii și înseamnă cu adevărat o Românie Mare. *Lupta pentru dezvoltare este o luptă dusă cu responsabilitate împotriva nedreptății și inegalității. Odată începută și asumată, ea poate duce la acea Românie în care să merite să-ți crești copiii și nepoții.  La acea Românie de care să fim mândrii fără reţineri şi pe care să o respecte cu toţii. Pentru ca România să nu ne mai nemulțumească sau dezamăgească, să nu ne mai trezească frică sau vină, este nevoie de implicarea tuturor! România în care vom trăi mâine, în deceniile următoare şi întotdeauna nu va aparea de la sine şi nici nu ne va fi oferită de partenerii noştri internaţionali. Ea va arăta aşa cum vom fi NOI în stare să o construim – dezvoltată și echitabilă. Este timpul să acționăm și să construim împreună această Românie!”  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News